In seria Almanahului de Gotha consacrată baronilor (Freiherren) figurează și familia Wassilko de Serecki, singura dintre familiile de nobili români din Bucovina care a primit titlul de conte. Au existat mulți conți in acea regiune, dar nu de obârșie românească, originea fiind consemnată chiar in almanah, ce-i drept, sub forma “moldauisch”. Numele sună exotic, dar e un derivat slav al lui “Vasile”, personaj pomenit și el sub forma latinizată “Basil” – unul dintre destinatarii diplomei de innobilare date in anul 1679 de către regele Jan Sobieski.
Toponimele legate de familie – Berhomete, Slobozia și Mihova ș.a. – se găsesc astăzi toate la nord de hotarul actual cu Ucraina, la vest de Cernăuți. Existența și azi acolo a unei populații românești explică de ce pe acele meleaguri, care au făcut altădată parte din Polonia și in perioada interbelică din România, a inflorit această familie innobilată succesiv de autorități diferite. Faptul că a primit titlul de conte tocmai in anul 1916 este semnificativ: se incerca poate atragerea nobilimii românești din Bucovina spre salvarea unui imperiu aflat in rapid declin.
Faptul că familia era relativ puțin cunoscută in societatea românească se explică atât prin numărul restrâns al membrilor ei, cât și prin faptul că gravitase, prin concursul imprejurărilor istorice, spre alte centre: Varșovia, Viena, Cernăuți. Poate că și numele și ortografia sa cu “w”, dublu “s” și “k”, sunau cam nefamiliare, deși legăturile matrimoniale s-au făcut adesea cu familii nobile românești din Bucovina: Flondor, Petrino, Goian, Isăcescu ș.a.
In lista publicată de Traian Larionescu in articolul său Familii vechi bucovinene, apărută in “Arhiva Genealogică Română” (1944), figurează și familia Vasilco, a cărei intrare in rândul cavalerilor (“Ritterstand”) era recunoscută la 17 septembrie 1788 (p. 22). Tot aici se precizează intr-o notă că “familia Wasilco are următoarele titluri: titlul de Nobil conferit de regele polon Ioan Sobieschi la 1675, cel de Ritter recunoscut la 1788; cel de Baron conferit la 1855 și titlul de Conte la 1916”. Anul primei innobilări nu coincide cu cel din Almanahul de Gotha, in care e trecut 1679. Tot de aici aflăm că diploma de baron, cu predicatul “von Serecki”, datează din 14 iulie 1855, fiind conferită lui Iordachi cavaler de Wassilko. In opoziție cu sonoritatea predicatului nobiliar, apropiat de cuvântul “sărac”, familia era foarte bogată și incă de sute de ani, in această regiune.
Urmașii ei s-au răspândit in diferite părți ale Europei, iar unii au trăit și in București. Ramura descendentă din Nicu Wassilko și soția sa, baroneasa Aglae născută Petrino-Armis, cu urmași bucureșteni, nu figurează insă in Almanahul de Gotha și am aflat de existența ei din insemnările genealogice ale lui Alexandru Saint-Georges, aflate la Arhivele Naționale.
Stema familiei este cu totul in stilul heraldicii poloneze. Unul dintre membrii ei luase parte la luptele cu turcii, ceea ce ar explica săgeata – in poziție verticală -, indreptată către o semilună așezată perpendicular deasupra ei, in poziție orizontală. Săgeata e flancată de două stele cu șase colțuri. Blazonul – reprodus după o amprentă sigilară aflată in colecția heraldistului și genealogistului Șerban Flondor, fiul lui Iancu cavaler de Flondor – a fost publicat de Dan Cernovodeanu in cartea sa Știința și arta heraldică in România (1977) și poate fi găsit și in rarul dar interesantul Armorial al Moldovei de Sus al lui Traian Larionescu (1976).
MIHAI SORIN RĂDULESCU – n. 1966, București. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității București. Specialist in istorie socială românească și genealogii. Volume publicate: “Elita liberală românească, 1860-1900”, Ed. All, 1998, “Genealogii”, Ed. Albatros, 1999, “Genealogia românească”, Editura Istros, 2000, “Memorie si stramosi” (2002) si “Cu gandul la lumea de altadata” (2005).