Nicolae Zimbroianu este tipul de artist care nu se distinge neaparat prin percutanta gestului menit sa iste aclamatiile celor din jur. Aparitiile lui publice au fost oarecum sporadice sau pierdute in masa unor manifestari colective. Recent, a trecut hotarul a sase decenii de viata. Incredibila goana a timpului, ce i-a nalbit barba si podoaba capilara si i-a slabit putin vederea, asemuindu-l, asa cum ni se infatiseaza azi – rumen, masliniu si mereu cu un zambet intelept aninat in lumina ochilor – unui monah catarat pe stancariile Meteorei. Expozitia “intomnata” de la Galeria Orizont ii incununeaza, cu o eleganta discretie, fastuoasa clipa jubiliara ce-i hotarniceste o cariera artistica de peste 35 de ani!
Pare nascut din horbota imponderabila a stravechii Arachne. Vazandu-i pretioasa ofranda de pe soclurile si simezele de la “Orizont”, greu as fi crezut, necunoscandu-l, ca lucrarea apartine unei minti si maini de barbat. Majoritatea pieselor din expozitie alcatuiesc un microunivers al firului de ata brodat in varf de ac. Compozitii ce evoca exoticele spatii ale tesatoriei si broderiei manuale virtuoze practicate din timpuria medievalitate in Persia, India, China si in intinsul si rafinatul perimetru de civilizatie extrem oriental. Preluat ulterior si extins in arealul mediteranean de bizantini si perpetuat pana astazi, cu mirabila pietate si mestesug, de flamanzi si olandezi, de urmasii hispanizati ai califatelor iberice si maghrebiene, dar si de monahii truditori ai ortodoxiei rasaritene.
Cam acestea ar fi filierele, care nutresc viguros si ingenios harul creativ al lui Zimbroianu. Dincolo de inerentul “citat” al traditiei, artistul exploreaza tenace si meticulos atributele expresive ale materialelor cu care lucreaza. De la ata de bumbac de dimensiuni micrometrice la fibrele de in, canepa, lana si sisal (o cactee tropicala) si apoi la pigmentii de o calitate a densitatii si intensitatii cromatice indelung si pedant studiata, totul intra in ecuatie de ansamblu a compozitiei sale plastice. Iscusinta tehnica si experienta in stapanirea mijloacelor de expresie cu care opereaza l-au dus la performanta si demonstratiile de virtuozitate ale actualei expozitii. Care si-a atras elogii si admiratori spontani pe masura!
Harul binecuvantat al artistului sexagenar s-a intors, iata, catre sine sub forma darului recunostintei celorlalti. Ceea ce innobileaza o data in plus modestia cu care prezenta sa s-a insinuat dintotdeauna printre semeni. Zimbroianu nu se distinge doar prin tehnicitatea rafinata a demersului sau. Folosite cu pricepere si inteligenta, sensibil strunite in elaborarea conceptelor lui plastice, aptitudinile enuntate mai sus devin, in creatia artistului de azi, instrumente puse in slujba unei poetici creative putin comune. El evita, astfel, caducitatea genului intr-un timp al nerabdarii perpetue si al improvizatiei ridicata la rang de virtute! O expozitie de “broderie” realizata astazi de un artist barbat, pare o initiativa exotica si excentrica. Zimbroianu sfideaza o astfel de stranietate cu datele unui profesionalism ce-si asuma constient, deopotriva, si tarele (slabiciunile), si virtutile unei arte, ce nu abdica de la dreptul ei de a se impune in comunitate si in actualitate! O actualitate a sensibilitatii domestice nepervertite, ce cumpaneste contondenta aroganta sau eretica a aventurismului inovator, ce agita spiritualitatea creativa a epocii. El, artistul constient si sensibil aplecat spre perenitatea valorilor umaniste, in slujba carora isi jertfeste timp, energie creativa si credinta, implineste cu consecventa nu o data utopica, misia seculara a artei de a innobila viata, nu de a o reflecta, cu toate ratacirile, triumfurile si caderile ei!
In acestea imi inchipui ca rezida crezul estetic si moral al creatiei lui Zimbroianu. Si tot acesta este fundamentul pe care el isi cladeste, cu obstinatie, de peste trei decenii, o opera in care intrepatrunderea dintre traditie si modernitate proiecteaza, in constiinta privitorului de oriunde si oricand, o viziune plastica coerenta, originala, si foarte actuala. Mai cu seama prin ilustrarea unei stari de visare si confort vizual strabatuta de savuroase infiorari lirice.
Piesele sale de “statuara” mica, admirabile prin eleganta si consistenta simbolica si metaforica a dezvoltarii spatiale a formei, ca si prin rafinata cizelura coloristica, sunt o proba convingatoare a filosofiei plastice a artistului, la ceasul deplinei sale maturitati.