Editura Univers, care publică de ani buni foarte multă literatură universală, împarte de regulă traducerile pe colecții, acestea dobândindu-și un statut aparte – Globus, Romanul secolului XX, Romanul secolului XXI, Ora 11 ș.a. Despre aparițiile în aceste colecții „Ziarul de duminică” a scris de multe ori și va mai scrie. Acum ne ocupăm de câteva titluri recente care nu se află sub tutela vreunei colecții. Motivul? Nu-l știm. Dar sunt cărți la fel de interesante, bune, bine traduse.
Maria Turtschaninoff – Maresi. Cronici din Mânăstirea Roșie. Traducere Karmen Bålko
Primul volum al trilogiei Cronici din Mânăstirea Roșie, Maresi este o carte despre chipurile întunecate ale Răului și despre puterea magică a prieteniei capabile să învingă totul, povestea unei fete care descoperă pe insula femeilor nu numai cunoașterea din cărți, dar și forța străveche, irezistibilă, redutabilă a feminității.
Maria Turtschaninoff (n. 1977) a început să scrie încă de la vârsta de cinci ani. Autorii ei preferați sunt Michael Ende, J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin, C.S. Lewis. A devenit cunoscută pentru abilitatea ei de a crea lumi fictive impregnate de realism magic, inspirate din istorie și conținând elemente din mitologie și povești. Romanele sale pentru adolescenți (Arra, Underfors, Anaché, Maresi) i‑au adus Mariei Turtschaninoff Finlandia Junior Prize, The Swedish YLE Literature Prize și Society of Swedish Literature Prize.
„Maresi este povestea dramatică, scrisă cu multă îndemânare și fantezie, a unei lumi matriarhale izolate pe o insulă, un refugiu pentru fetele care au reușit să scape din comunități conservatoare și opresive. În această carte plină de un suspans feroce, memorabilă, cu acțiunea situată într‑un trecut nedeterminat, există multe analogii cu femeile și fetele din societățile moderne: cunoașterea îi oferă lui Maresi, personajul principal, puterea de a schimba lumea.“ – Juriul Finlandia Junior Prize 2014
François Emmanuel – Problema umană. Traducere Irinel Antoniu
Ce legătură există între lumea corporatistă contemporană și Holocaust? În această narațiune alegorică, François Emmanuel scoate în evidență dezumanizarea produsă prin cinismul unui limbaj abstract și tehnic. Eroul cărții, psiholog într‑o mare firmă, primește ingrata misiune de a‑și supraveghea propriul șef, dar mizele se dovedesc mai mari decât bănuise, iar peste dramele prezentului (criză, concedieri, restructurare) se profilează în filigran ororile trecutului.
François Emmanuel (născut la Fleurus, în Belgia, în 1952) este de profesie psihiatru. Participarea, în 1979, la Teatr Laboratorium al marelui regizor Jerzy Grotowski îl va stimula să scrie ficțiune. Debutează în 1989 cu romanul Retour à Satyah și continuă să publice constant atât proză, cât și poezie. La Passion Savinsen îi aduce în 1998 Premiul Rossel, iar Regarde la vague Premiul Trienal pentru roman în 2007. În 2004, devine membru al Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză din Belgia. La question humaine (2000), tradusă în cincisprezece limbi, este ecranizată de regizorul Nicolas Klotz, cu Mathieu Amalric în rolul principal.
Georges Eekhoud – Escal-Vigor. Traducere Irinel Antoniu
Castelul Escal‑Vigor și insula din jurul lui, Smaragdis, sunt scena pe care se construiește utopia tânărului nobil Henry de Kehlmark. Dorința acestuia de a trăi conform naturii sale se lovește de prejudecățile unei întregi comunități care, deși nu se dă înapoi de la propriile‑i excese, nu poate accepta dragostea dintre doi bărbați.
Georges Eekhoud (1854‑1927) a debutat cu două volume de poezii, dar avea să se impună prin romane precum Kees Doorik (1883) sau Noua Cartagină (1888; până acum singura carte tradusă în română, în 1958). Naturalismul său atrage laudele lui Émile Zola. Un veșnic revoltat împotriva constrângerilor sociale, se apropie de mișcările anarhiste. Romanul Escal‑Vigor (1899), unul dintre primele romane moderne care tratează deschis homosexualitatea, provoacă un scandal, iar autorul este urmărit în justiție; este în final achitat, și cu ajutorul unei scrisori de susținere semnate, printre alții, de Zola, André Gide sau Anatole France. În 1920 devine membru al Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză din Belgia.