Fara directie si prioritati nu ajungem nicaieri

Principala virtute a guvernului Nastase, care a si dus la succese in 2001 si 2002, a fost de ordin metodic: a stiut sa-si axeze activitatea pe directia exigentelor Comisiei UE de la Bruxelles, chiar daca prea lent si timid, totodata si-a stabilit un set de prioritati care planau asupra sedintelor de guvern.
Din pacate, in decembrie 2002 masinaria s-a stricat. Criza politica generata de conflictul dintre Cotroceni si Palatul Victoria a stirbit si directia, si prioritatile. Eu m-am imbatat cu iluzia ca sarbatorile de iarna vor oferi atat lui Iliescu, cat si lui Nastase o pauza de reflectie si o trezire a responsabilitatii, pentru ca a devenit clar pentru toata lumea ca aceasta tara nu poate fi bine condusa daca la varful ei cei doi protagonisti nu manifesta dorinta de conlucrare si intelegere reciproca. Dar n-a fost sa fie asa. Dupa intalnirea de miercuri seara de la Cotroceni, in loc sa iasa un comunicat comun, fiecare a luat-o pe poteca lui. Iliescu a declarat ca la 17 ianuarie va discuta cu liderii PSD remanierea Guvernului si cresterea eficientei Guvernului. Cateva ore mai tarziu, purtatorul de cuvant al lui Nastase afirma ca Executivul se va orienta spre suplimentarea programului de integrare europeana fara a se concentra asupra remanierii Guvernului. Intr-o dispozitie de sueta fara staif, Adrian Nastase spunea ca la intalnirea de miercuri n-au fost abordate “teme spectaculoase” si adauga: “Alegerile anticipate, demisia Guvernului, remanierea – toate acestea sunt subiecte artificiale, pe seama carora s-a exagerat mult”. Dar cine o fi facut vorba de alegeri anticipate? Fapt este ca deocamdata plutim in deriva, ca in Romania, daca nu se intelege presedintele tarii cu seful Executivului, nu exista nici o directie, nici prioritati.
Au venit apoi consilierii presedintelui sa anunte intentia acestuia de a-i convoca la Snagov in ultima decada a lui ianuarie pe liderii partidelor politice pentru a discuta ce credeti? Un pact de sustinere a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Ca cine poate fi contra? Doua traditii romanesti se dovedesc nemuritoare: Piata Independentei mereu pupata si celebra sintagma a lui Titu Maiorescu – forma fara fond. Eu cred ca politicienii nu vor fi chemati doar ca sa bata din palme in cinstea europenismului si pana la urma se va impune si o problema de fond, care are prioritate: modificarea Constitutiei. Ca aprobarea referendumului privind Constitutia cere in Parlament votul a doua treimi, si asta numai presedintele o poate obtine prin consensul partidelor politice. Specialite de la maison! Dupa parerea mea, punctul cel mai sensibil este simplificarea procedurii de dizolvare a Parlamentului, pentru ca asta deschide portita spre alegeri anticipate. Simplificarea este dorita de conducerea PSD, dar partidele de opozitie accepta noua formulare numai daca intra in vigoare dupa incetarea mandatului actualei legislaturi. Asta convine de minune tuturor parlamentarilor din actuala legislatie si eu am o banuiala ca i-ar placea si lui Iliescu, ca nu i-ar afecta cu nimic mandatul sau.
Inainte de plecarea in Africa, unde il trag probleme importante si mai ales urgente, presedintele Iliescu a tinut sa declare ca “remanierea este un atribut  al primului-ministru”. Daca asa stau lucrurile, atunci de ce Iliescu e acela care bate mereu toba remanierii, in timp ce Nastase nu o socoate prioritara? Tot Iliescu a avut grija sa lamureasca enigma chiar acolo la aeroport, ca nu-i place sa lase lucrurile neclare nici atunci cand il cheama urgenta treburilor africane. Presedintele a tinut sa precizeze ca atunci cand premierul vrea sa faca schimbari in Guvern, trebuie sa se consulte cu presedintele tarii. Pai tocmai asta nu doreste Nastase. Ca orice antrenor de fotbal care se respecta, el tine sa formeze echipa si sa faca schimbari de jucatori in timpul meciului, fara amestecul presedintelui clubului. Altfel nu-si poate asuma raspunderea modului cum joaca echipa.
Adevarul este ca politica este un domeniu mult mai complex decat fotbalul. Iar orgoliul oamenilor politici are dimensiuni pe care nu le intalnim in alte profesiuni. Nici nu s-a inventat un aparat care sa-i masoare gradul sau intensitatea. De aceea nici nu stim cand si cum se va rezolva problema ce afecteaza mersul treburilor noastre de stat.