Semne bune anul are? Întrebarea apare pe buzele tuturor specialiștilor în contextul economic actual, iar presa de specialitate aduce în prim-plan scenarii pesimiste pentru creșterea oportunităților de business. Economiile se contractă, presiunile la nivel regional european se anunță și mai puternice în contextul crizei euro și a datoriilor suverane, guvernele se zbat pentru a ține cheltuielile în frâu, corporațiile multinaționale își continuă “dieta” pentru a-și asigura supraviețuirea. Spațiul public este inundat de astfel de informații, prezentate mai degrabă eufemistic decât tranșant. Piața de training nu va face excepție de la “dieta” de care aminteam anterior, în contextul în care, așa cum ne-am obișnuit în ultimii 3 ani, bugetele alocate de organizații pentru instruire și formare profesională a propriilor angajați s-au diminuat până aproape de dispariție. Trendul în 2011 s-a îndreptat spre contractarea bugetelor alocate serviciilor, iar semnalele indică prelungirea lui și pentru 2012 în contextul diminuării afacerilor pe plan local sau chiar închiderea acestora. Legătura dintre politic și economic își va lăsa amprenta și mai mult asupra deciziilor managerilor de top în ceea ce privește precauția cu care vor aborda business-ul în anul care a început. Planificarea resurselor umane va juca un rol important atât în ceea ce privește asigurarea pozițiilor cheie în cadrul activității organizațiilor cu personal competent, vizionar și adaptabil la schimbare. Pe lângă asigurarea acestui necesar, organizațiile care trec prin procese de schimbare și adaptare la situația actuală a pieței ar trebui să își evalueze realist nevoile de training, contextul macroorganizațional în care acestea apar și să le alinieze la proaspetele obiective și direcții de business pentru a evita astfel investiții importante în programe de training cu impact minim.
S-a observat în ultimii ani o tendință accentuată a managerilor și directorilor de resurse umane de a folosi trainingul angajaților ca instrument de motivare, încercând astfel să compenseze diminuarea beneficiilor materiale cu care s-au confruntat în ultimii ani. Urmând trendul internațional, organizațiile locale încep să ia în calcul îmbunătățirea calității mediului organizational și satisfacția muncii ca prim pas în adaptarea organizațiilor și creșterea eficacității angajaților. Atenția managerilor de resurse umane s-a concentrat asupra implementării programelor ce vizează actualizarea sistemului de valori al organizației, urmărind schimbarea de comportament a angajaților pe noile linii directoare. Implementările din anii trecuți ale strategiilor de cultură corporate în formă bulk transferate de la headquarters în formă neadaptată au adus cu ele învățăminte valoroase, fapt ce va conduce în anii următori la o mai mare rigurozitate în ceea ce privește adaptarea acestora la specificul angajatului român.
În 2012 se va observa o creștere a volumului de training în domenii în continuare deficitare pe plan național – relații eficiente cu clienții (customer care), vânzări (managementul și planificarea vânzărilor), leadership&competențe atreprenoriale și management general. Coagualarea unor programe eficiente de training ce pleacă de la nevoile reale generate de business rămâne în continuare călcâiul lui Ahile în contextul în care o mare parte a managerilor de resurse umane acordă în continuare o importanță sporită rolului administrativ și mai puțin rolului de business partner al top managementului. Contracțiile mediului de business observate în ultimii ani au anulat practic accesul acestora la deciziile strategice ale top managementului, restrângându-le astfel ariile de influență asupra bunului mers al organizației. Transformarea continuă a departamentului de resurse umane și stimularea managerilor acestora în a-și asuma mai multe responsabilități, în a fi tranșanți pe probleme de personal ce vizează securitatea businessului trebuie accentuată și avută în vedere de orice manager de top direct interesat de succesul organizației pe care o coordonează.
În anul care abia a început se va pune un accent sporit pe inovația organizațiilor în ceea ce privește optimizarea proceselor de lucru, costurilor cu personalul, identificarea a noi modalități de îmbunătățire a calității vieții angajaților, precum și asigurarea continuității activității de business. Stimularea creativității, încurajarea experimentării active, motivarea către învățare nu reprezintă secrete organizaționale, ci mai degraba sunt practici uzuale în toate companiile care știu că numai prin personal motivat, energic și vizionar pot reuși într-un context economic dinamic și competitiv. Se va păstra din păcate tendința contractării furnizorilor de training pentru cursuri punctuale care să trateze în principal simptomul, ignorând sau nereușind identificarea cauzelor ce conduc la situațiile experimentate.
Susțin în continuare necesitatea introducerii instrumentelor de măsurare înainte, în timpul și la finalul programelor de instruire, pentru a obține o imagine realistă a schimbării comportamentale, rezultatele acestor analize servind ca prim pas în consolidarea spiralei motivaționale a angajaților; altfel, investiția nu va fi altceva decât o experiență plăcută, dar greu aplicabilă. Rigurozitatea sporită și disciplina managerilor de resurse umane în ceea ce privește actul de decizie asupra programelor de instruire, furnizorilor acestora precum și asupra facilitatorilor ce asigură implementarea vor juca un rol crucial în succesul organizațiilor de a-și atinge obiectivele de business, mai mult ca niciodată. 2012 nu mai reprezintă doar “vremuri interesante”, ci instrumentul de măsură al capacității manageriale a top managementului de a-și asuma decizii vizionare, solide și de impact pe termen mediu-lung. Sunt convins că anii furtunoși pe care îi experimentează economia românească în general și piața resurselor umane în special își vor arăta roadele în timpul cel mai scurt. Fără disciplină organizațională în administrarea bugetelor de training, competența în implementarea și evaluarea acestora și accentuarea schimbărilor culturale și structurale la nivel de companie, trainingul nu va rămâne decât o cheltuială inutilă și inoportună.
În 2012, o bulă de oxigen pentru instruirea angajaților o va reprezenta în continuare accesarea fondurilor structurale ca supliment la bugetele dedicate. Temerile legate de parteneriatele în cadrul proiectelor cu finanțare europeană cu firmele de consultanță încep să dispară datorită experienței acumulate de către acestea, rigurozității sporite în ceea ce privește managementul proiectului precum și datorită consolidării echipelor de implementare cu profesioniști din domeniul resurselor umane.
Jucătorilor din piața de training nu le rămâne decât să își pregătească cele mai convingătoare discursuri, să devină creativi în ceea ce privește dezvoltarea de programe de training valoroase, să își îmbogățească oferta de instrumente de evaluare viabile, să își susțină consultanții pe parcursul derulării proiectelor pentru că piața consumatoare de astfel de servicii este în continuare nu foarte bogată, dar dornică de schimbare.
Florin Lăzărică este consultant în training și dezvoltare organizațională freelancer și care a lucrat în companii precum Achieve Global, BIA sau Tech Team Global.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.