Yasunari Kawabata
Păpădiile
Editura Humanitas Fiction
Traducere de Andreea Sion. Scrisă cu intermitențe, cartea a fost publicată în foileton în revista Shinchō între 1964 și 1968. De la finele anului 1968, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, până în 1972, când își ia viața, Kawabata nu a mai putut să se aplece asupra textului, iar textul neterminat al Păpădiilor va vedea lumina tiparului postum, editat, conform notelor din manuscris, de ginerele autorului. „Tânăra Ineko este oarbă. Dar orbirea ei nu ține de o afecțiune fizică, ci de o maladie ciudată, care se manifestă sporadic. A început în adolescență – mingea de ping-pong i-a dispărut din fața ochilor în timpul unui meci –, dar acum această boală o împiedică să vadă trupul iubitului ei, Hisano…Va putea dragostea lui Hisano să o salveze de consecințele traumei care i-a afectat spiritul?”
Maria Nițu
Reciclare la cubul Rubik
Prozoeseme și alte farafastâcuri
Editura Eubeea
Prefață de Adrian Dinu Rachieru. După poezie, proză, critică literară, timișoreanca Maria Nițu revine la proză, insistând pe inventarea „prozoeseme”-lor, texte scurte în general, cel puțin ciudate, uneori semănând cu un delir oniric, autobiografice în mare măsură, ca un fel de jurnal postmodernist, înșirându-se ca într-un puzzle în care se amestecă derutante fragmente de cub Rubik. În viziunera Mariei Nițu, utilizarea tuturor cuvintelor sau ideilor, odată inventate, nu este decât refacere, cu alte cuvinte imaginația nu poate născoci nimic, are nevoie de antecedente.
Markus Zusak
Mesagerul
Editura RAO
Traducere din limba engleză de Andra Elena Agafiței. Un roman diferit de celebrul bestseller „Hoțul de cărți” (care a fost adaptat și pentru un film de succes). Ed Kennedy, eroul, e șofer de taxi, jucător prost de cărți și nepriceput la sex. Locuiește într-o cocioabă, împarte cafeaua cu câinele său, Portarul, și e îngrozitor de îndrăgostit de Audrey. Nimerește, împreună cu cei trei prieteni ai lui ce par la fel de neajutorați, în plin jaf bancar, pe care îl rezolvă uimitor. După care devine Mesagerul, adică primește sugestii să acționeze în așa fel încât să schimbe viața tuturor din jur. „Dacă un tip ca tine poate lua atitudine și poate face tot ce-ai făcut tu pentru oamenii aceia, atunci toată lumea poate. Oricine poate trăi dincolo de capacitățile proprii.” Un roman înduioșător.
George Bacovia
111 cele mai frumoase poezii
Editura Nemira
Ediție alcătuită de Marius Chivu. „Poezia și omul Bacovia sunt, paradoxal, prea puțin cunoscuți. Cu toții am citit Plumb și Lacustră în școală (unde ni s-a mai spus că era bolnav), am învățat că poezia lui e simbolistă, am aflat ce-i aia nihilo-melancolie, poate chiar știm că versul «o, țară tristă, plină de humor» îi aparține, dar cei mai mulți dintre noi nu l-am citit cu adevărat, iar despre viața lui nu cunoaștem mare lucru. Antologia de față este începutul unei frumoase prietenii cu Bacovia.” Textele sunt reproduse după Opere, ediția a doua, revăzută și adăugită de Mircea Coloșenco, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, 2012.
Martin Vopěnka
Amintiri fără culoare
Despre familie și copilărie, dar mai ales despre anii 60
Editura Vremea
Traducere de Helliana Ianculescu. Prefață de Norman Manea. Este povestea unui trio, tatăl, matematician ilustru și auster, mama, nevrotică, dintr-o familie de evrei de stânga, și băiatul lor, care crește odată cu narațiunea în lumea comunsită a Cehoslovaciei dinaintea Primăverii de la Praga, dar și după aceea, în vestul capitalist. Martin Vopěnka (n.1963) nu a putut să studieze la o facultate umanistă și de aceea a absolvit Facultatea de Fizică Nucleară, deși din copilărie i-a plăcut să scrie. „În spatele tonului liniștit al povestirii lui Vopenk se poate simți aproape pe fiecare pagină o mare încărcătură emoțională.”(Jan Sulc, în postfață)
Gabriela Watts
Furia adolescenței
Teenage Rage
Editura RAO
Ediție bilingvă romană – engleză.
„Acesta era ritualul meu de întoarcere în adolescență. O colecție de hârtii împăturite, ca niște diamante valoroase, fiecare având un gust aparte, cu iz de cireșe acrișoare, mentă revigorantă, bezele dulci sau ciocolată amăruie. E adevărat: uneori prea dulci, alteori prea amare. Orice adolescent are destule momente de cumpănă, de căutare, de rătăcire.” – Gabriela Watts