Alex Mihai Stoenescu – Istoria masoneriei moderne, 2 volume. Editura RAO
De secole, Masoneria fascinează lumea cu riturile, ritualurile și istoria ei. S-a scris enorm pe marginea acestui subiect, dar cea mai mare parte din ce s-a scris e de-a dreptul maculatură, fabulații. Ceea ce a făcut ca subiectul să fie în continuare fascinant. Orice nu e cu noscut și înțeles sperie și fascinează.
De aceea considerăm apariția acestor două volume semnate de istoricul Alex Mihai Stoenescu un eveniment editorial – o apariție necesară și benefică. Numele autorului, chiar dacă în parte controversat, impune: a publicat o remarcabilă Istroie a loviturilor de stat din România, în cinci volume, a scris mult despre revoluția din 1989, despre România postcomunistă, ca și despre holocaust. De un enorm succes s-a bucurat „Armata, Mareșalul și evreii”, chiar dacă a fost criticată, între altele, pentru „afirmații globalizante” privind „vinovăția” evreilor.
În „Istoria masoneriei moderne” Alex Mihai Stoenescu abordează cam tot ce este important din acest subiect. Lucrarea este un tratat de istorie care reprezintă o sinteză amplă multidisciplinară asupra subiectului. Vreme de trei ani, între 2006 și 2009, istoricul a pregătit materialul și planul lucrării, apoi, vreme de alți ani, într 2010 și 2012, a elaborat lucrarea și a supus-o spre analiză, observații și corecturi specialiștilor de nivel academic. Unul dintre aceștia, academicanul Răzvan Theodorescu scrie, în capitolul Referințe de la finalul celui de-la doilea volum: „Voi spune de la început că ampla lucrare a lui Alex Mihai Stoenescu dedicată masoneriei – istoriei sale tradiționale și istoriei ideilor masonice – îmi apare ca o reușită intelectuală totală. Pentru prima oară în literatura științifică românească o abordare istoriografică obiectivă, informată – erudică chiar – , critică și exhaustivă vine să lămurească un fapt de istorie a civilizației despre care s-a scris o literatură imensă.” În plus, mai subliniază referentul, autorul este neimplicat polemic în vreun fel.
Să-l lăsăm pe Alex Mihai Stoenescu să explice:
„Existența în lumea modernă a Masoneriei/Francmasoneriei nu poate fi ignorată sau, pentru omul inteligent, pusă în rândul ciudățeniilor naturii umane. Este de mult un fenomen social cu implicații în mentalitatea și comportamentul oamenilor și cu rădăcini adânci în istoria civilizației. Cercetarea apariției, evoluției și istoriei tradiționale sau factuale a acestei organizații a fost mereu un subiect de interes pentru istorici, deoarece modificările de comportament și abordările progresiste ale personalităților implicate în diverse evenimente istorice și identificate ca fiind inițiate în Masonerie au condus la concluzia că în loja masonică se petrece ceva cu impact asupra modului de gândire. Iar acesta se prezintă ca foarte apropiat unor idealuri umane generoase, pe care societățile diferitelor epoci istorice, în ciuda a tot felul de violențe politico-militare petrecute în timp, nu au încetat să le enunțe și să le promoveze.
Privirea de ansamblu a istoricului care a terminat cercetarea și chiar scrierea operei despre Masonerie poate genera diferite percepții profesionale sau sentimente, concluzii și convingeri cu titlu personal; fundamental pentru el este măsura în care transmite obiectiv și onest către cititor interpretarea profesionistă a informațiilor și nu se lasă furat de anumite trăsături ale Masoneriei: logica sa distinctă, caracterul rezervat al ritualurilor sale seculare, absența reacțiilor la numeroasele atacuri publice la care este supusă, liniștea și metoda cu care își inițiază membrii într-un tip de gândire și de existență numit „viață masonică”. S-au născut și se nasc în continuare întrebări: «Este ceva strict personal?» «Este ceva inutil și anodin?”» «Este ceva ascuns și periculos?» Adevăratul țel al istoricului – o vom reaminti de câteva ori în lucrare – nu este să răspundă la astfel de întrebări, deoarece Masoneria este viabilă, există în toate națiunile civilizate, dar analiza și sinteza asupra unui astfel de fenomen complex nu poate evita compunerea în mintea cititorului a unei imagini despre ceea ce este ea, odată ce a aflat că trăiește alături.
Pătrunderea profanului în acest mediu – și mă refer aici în mod limitat la istoricul nemason, dar care are voința profesională să respectele principiile și
criteriile științei istorice în cercetarea unui subiect atât de sensibil – trebuie să țină cont în permanență, pe de o parte, de faptul ideatic, doctrinal și cultural că subiectul Masonerie presupune o concepție de abordare foarte specială, fie și numai pentru că este foarte bine individualizată, și, pe de altă parte, să nu ignore un principiu esențial al cunoașterii: diferitele manifestări interioare (ezoterice) și exterioare (exoterice) ale fenomenului masonic din lumea trecută și actuală se supun unei realități principiale și organizatorice care implică unicitate și diversitate.
Vom întâlni și în această lucrare explicații și referiri la regularitate, iregularitate, societăți oculte și societăți secrete, Rituri, ritualuri și simboluri cu adâncimi imemoriale sau cu geneze moderne, mituri și legende vechi și recente istoric, dar ceea ce trebuie reținut de cititor în primul rând și cu privirea limpede este faptul că în fenomenul masonic din lume, indiferent cum este văzută aceasta din diferite unghiuri ale privirii, există fond și formă. Iar acea imagine generală pe care o are istoricul la sfârșitul efortului său de cercetare este compusă invariabil dintr-un conținut de idei și concepte unitar și din forme organizatorice diverse. Nu multe, dar diferite.
Înțelegerea de către cititor a faptului constatat profesional de istoricul nemason că, în ciuda diferențelor de ritual, de organizare a lojii masonice, de structură a Gradelor masonice, de ceea ce vom arăta că este regularitatea sau iregularitatea masonică, există un fond unic și imperturbabil de idei al Masoneriei. El poate lua diferite forme, dar sunt numai forme, pe care le tratăm cu egală atenție și respect, în absența oricărei implicări polemice. Ceea ce îl interesează în primul rând pe istoric este geneza fenomenului și evoluția sa istorică.
Metodologia istorică îl obligă însă pe același istoric să nu împrăștie informațiile sale în tot felul de direcții incoerente sau spectaculoase, să nu se piardă în tentativa fără speranță de a cuprinde «tot» să nu reproducă printr-o «poveste» părerea lui despre Masonerie, ci să o analizeze cu obiectivitate, să nu încerce să dea vreun verdict final – ceea ce este, de altfel, interzis de știința istorică – și nici de a-1 conduce pe cititor pe o cale subiectivă pro sau contra. Pentru a respecta aceste criterii profesionale, el trebuie să asigure cel puțin un reper sigur al cercetării.
Reperul istoric al lucrării de față este Marea Lojă Mamă a Lumii Nr. 1, a cărei înființare la Londra în 1717 reprezintă apariția Masoneriei moderne. Ea este cunoscută sub mai multe denumiri, în funcție de felul în care este privită și de cine o privește: Masoneria speculativă/simbolică/filosofică/autentică/originară/regulară/
engleză/britanică. Tot din punct de vedere istoric, vom preciza că, după apariția sa în Anglia, Masoneria modernă a evoluatîn această țară (teritoriu masonic) cu ritualurile, simbolurile și principiile de continuitate din masoneria operativă ale Marii Loji Mamă a Lumii Nr. 1 spre ceea ce este astăzi Marea Lojă Unită a Angliei/ United Grand Lodge of England (UGLE), care conservă reperul său doctrinar: loja masonică formată din trei Grade: Ucenic, Calfă și Maestru, numită Masonerie Albastră. Această Masonerie originară recunoaște existența aceleiași structuri în alte locuri din lume (teritorii masonice), ca fiind asemănătoare ei și, prin urmare, regulare (adică respectă aceleași principii). De asemenea, vom constata că Masoneria modernă cunoaște diferite forme și evoluții pe continentul european (inclusiv în România) și pe alte continente, fără însă a se abate de la principiile, doctrina și structura originare ale Masoneriei Albastre, motiv pentru care aceste forme sunt și recunoscute de UGLE ca parte a Masoneriei moderne regulare. Precizarea este necesară, deoarece există Masonerie care nu respectă principiile, doctrina și structura de bază originară, care a ales o altă cale, și care este considerată de UGLE ca iregulară. Cercetarea istorică urmează firesc reperul istoric și evoluția sa sub diferite forme și în diferite teritorii masonice.
În al doilea rând, reperul ideatic de la care pornește această lucrare este enunțul pe care 1-a formulat și îl susține Masoneria modernă despre propria sa existență: căutarea realizării unei perfecționări în sine a membrilor săi, a oamenilor în întregul lor, precuparea de a-i ajuta să înțeleagă și să se desprindă de erorile care întrețin răul, neîncrederea și ura între oameni, aceștia fiind apreciați în Masonerie numai după valoarea calităților intelectuale, morale și profesionale, după gradul de asimilare a cunoașterii și după capacitatea de a crea la rândul lor valori, fără nicio diferență de rasă, naționalitate, credință sau religie, avere sau poziție socială. Aceasta este abordarea onestă a subiectului, care îi ferește și pe autor, și pe cititor de stereotipuri și prejudecăți care conduc întotdeauna la ficțiune, nu la adevărul istoric.”