I s-au tradus și în românește trei romane, cel mai recent la Editura Humanitas, “Zona Sinistra”, tradus anterior în alte 16 limbi. Aproximativ în preajma acelei apariții, a fost invitat la Festivalul de literatură de la București, prilej cu care Petru Cimpoieșu spunea “Abia aștept ca Ádám Bodor să ia Nobelul, ca să ne lăudăm că avem al doilea român care ia Nobelul.”
Romanul despre care scriem astăzi*) este unul al unei lumi închise, cu reguli proprii, în care individul nu e decât o rotiță a unui enorm mecanism. O carte cu o atmosferă copleșitoare, greu de uitat, în care se petrec întâmplări fantastice luate ca firești, cu o totală naturalețe, de către toți cei implicați. Un teritoriu aflat la frontiera dintre mai multe țări, zonă de tranzit și totodată atent supravegheată, ceea ce i-a și determinat pe unii comentatori să-l aprecieze drept o alegorie a spațiului concentraționar sau al țărilor supravegheate, de tip comunist. Tot ce se întâmplă în carte e plin de mister, parcă vine din povești vechi, locurile par cunoscute, dar cititorului îi e greu, dacă nu imposibil să le așeze pe hartă, oamenii sunt încăpățânați și ciudați, își împrumută femeile fără jenă, dar nu din misoginism, ele acceptă, șefă peste toți e o femeie-colonel care știe tot ce se petrece și care are putere discreționară asupra șederii oricui în zonă, chiar și asupra numelor oamenilor. În această lume ciudată, în acest spațiu imprevizibil și incontrolabil, personajul principal – al cărui nume contează mai puțin din moment ce el însuși nu este sigur că se numește așa – își caută fiul adoptiv, îl găsește, nu reușește să-l convingă să revină în lumea largă, întâlnește o mulțime de alte personaje, în cazul unora viața lor depinzând de acțiunile lui, după care, la capătul unui an sau al câtorva ani, se întoarce în nenumitul loc de unde a venit, lăsând, pare-se, zona complet înghețată în stranietatea ei, deși multe s-au schimbat între timp. “Zona Sinistra arde mocnit, te cucerește și te pustiește în egală măsură – a dorit să scrie pe copertă lectorul cărții, scriitorul Filip Florian. De multă, multă vreme o carte nu m-a mai aprins așa. Ca un vrăjitor, Ádám Bodor a amestecat licori numai de el știute și, undeva în afara hărților și a vremurilor, a obținut o esență a degradării umane. E uimitor cum tot și toate stau pe aceeași treaptă: cețurile din munți, mișeliile, pulpele dezgolite ale unor femei, crimele, tufele de scorușe, umilința sau nechezatul unui cal.”
O carte în care atmosfera este, spuneam, copleșitoare. Cu un stil desăvârșit, cu pasaje cu adevărat memorabile, care te urmăresc și după sfârșitul lecturii. O carte demnă de premii – de altfel a și fost considerată în Spania cartea anului, atunci când a fost tradusă.
O carte magistral tradusă și în limba română de Marius Tabacu.
*) Adam Bodor – Zona Sinistra. Capitolele unui roman, Editura Humanitas, colecția Cartea de pe noptieră. Traducere din maghiară de Marius Tabacu.