Noaptea mă cuprinde în brațele ei
căldicele și umede
În care oraș? pe care din străzi?
Ridic brațele și mă simt luat pe sus
De‑o mână de tata, de cealaltă de mama
între ei – leagăn din mâinile lor
Zbor – hopa! –
dintr‑o noapte într‑alta
peste nopți înainte
suntem trei nemuritori
într‑un oraș nemuritor…
Iată umbra întinsă în față‑mi
lungă, între umbrele lor și mai lungi
De ce scad umbrele? de ce pălesc?
de ce se rotesc? de ce se urcă pe gard?
și‑apoi mor
Ridic brațele și mă simt luat pe sus
De‑o mână de tata, de cealaltă de mama
Zbor – hopa! –
de la un felinar la altul
Noua mea umbră țâșnește ’nainte‑mi
apoi
scade–pălește–se–rotește–se–urcă–pe–gard–
suntem trei nemuritori
într‑un oraș nemuritor
Vin felinarele‑n șir
Vin Felinarele–Nemuritoarele
Și tot vin…