Cum poate fi altfel decât surprinzătoare o carte cu un asemenea titlu? Și mai surprinzător e autorul ei, Dan-Silviu Boerescu. S-a făcut cunoscut imediat după 1990, un promotor extrem de activ al generației nouăzeci, promovându-i uriaș membrii în fel și fel de reviste, cum ar fi „ArtPanorama”, și colecții – „Nouăzeci”, „Poeții orașului București”. Îl știu din a doua parte a anilor 90, am lucrat în același trust media, când mă pregăteam să lansez „Ziarul de duminică” l-aș fi vrut în echipă, dar cu doar puțin mai înainte acceptase o provocare imensă – anume să conducă varianta românească a revistei „Playboy”. După un deceniu, când a încheiat cu „Playboy”, a lansat colecția Lifestyle în cadrul Grupului editorial Trei, cu surprize de genul primul „Ghid al vinurilor” autohton și, concomitent, s-a apucat de… bucătărit. Nici acum nu se lasă. S-a întors la sistemul editorial – abia a lansat o revistă, „Fusion”, exact când reviste se închid și dispar. Firește, s-a ocupat de multe alte lucruri: a avut un blog, a scris, a organizat evenimente. După ani atât de agitați/ frământați, sigur are ce spune, iar cartea despre care vorbim e o mostră.
Dan-Silviu Boerescu vorbește în premieră despre poveștile Playboy, despre cum le-a convins pe frumusețile țării să-i pozeze goale, despre sumele încasate de vedete („la zece mii de dolari vorbeam deja de excepții”); „Principalul capital obținut de fetele care au fost în Playboy nu a fost financiar, a fost de imagine. Fetele erau foarte deștepte și înțelegeau că ele pot profita, se pot lansa, că puteau să ia 2-3.000 de euro de la Playboy, după care făceau o reclamă din care luau 5.000 sau să prindă un contract la o televiziune după care se scoteau pe viață”; cum românii au vrut-o la primul număr pe Andreea Esca, dar a ajuns în locul ei Dana Săvuică; cât de greu s-a lăsat convinsă să pozeze („ne-am întâlnit câteva luni”) Loredana etc, etc. Sunt enorm de multe dezvăluiri, amestecate în pagină cu interviuri, nerânduite cronologic, o decizie extrem de inteligentă, se amestecă atât de bine perioadele, încât totul devine un… continuum boierescian. Dar amintirile nu se limitează la Playboy si femeile frumoase. Apar rețete – „cine spunea că gastronomia n-ar fi cel mai potrivit instrument de seducție?” Apar portrete admirabile făcute din câteva vorbe unor oameni ca Hugh Hefner, Ion Iliescu, Florin Călinescu, Radu Anton Roman, Jeremy Irons, Robbie Williams sau Adrian Sârbu.
Mă opresc doar asupra acestuia din urmă. „Ca jurnalist, omul care m-a influențat cel mai mult a fost Adrian Sârbu, omul care mi-a dat prima oară să beau Red Bull după miezul nopții ca să pot rezista la o ședință până la ziuă. Sârbu e carismatic, nebun, genial. Poate juca orice rol vrea. E vizionar. (…) Când m-am întâlnit prima oară cu Adrian Sârbu, el a ascultat plictisit bla-bla-ul din prezentarea proiectului (Playboy – n.n.), apoi a conchis plastic: «Pizdă și caterincă, nea Dane! Asta să faci și o să-ți iasă bine!»”
Nimic derizoriu în această carte la care o seamă de simandicoși ar putea strâmba din nas. O lectură pentru toate gusturile.