Anunțată pe posturile de televiziune prin videoclipul lui Radu Jude, ediția 2010 a Festivalului de Film European a ajuns și la Iași. După conferința de presă in eleganta sală Hasdeu a Bibliotecii Centrale Universitare «M. Eminescu», filmele s-au văzut studențește la Casa de Cultură «Mihai Ursachi» din grădina Copou.
Spectatorii au fost de toate virstele, de la studenți la profesorii lor, de la adolescenți la bunici, ba chiar și un bebeluș in brațele mamei sale, dar care n-a rezistat la tot filmul. Gazdă impecabilă, scriitorul Florin Lăzărescu a făcut o scurtă prezentare a filmului de deschidere, asumind faptul că mulți spectatori erau acolo mai mult pentru nepoata lui Llosa, decât pentru film, despre care nu știau mare lucru. Paradoxal, acest festival de film european s-a deschis cu «Laptele deznădejdii / La teta asustada», cu o poveste interesantă, care semăna mai mult cu Marquez decât cu Llosa, dar in orice caz pur sud-americană. Regizoarea filmului se numește Claudia Llosa și e de urmărit. După acest film producție spaniolă, in program au mai fost pelicule din Irlanda, Rusia, Danemarca, Belgia, Elveția etc. Cinefilii ieșeni au putut vedea și ultima producție a regizorului francez Alain Resnais, «Ierburi sălbatice /Les herbes folles».
Din fericire acest festival ne oferă posibilitatea de a vedea filme care nu ajung in sălile de cinematograf in mod obișnuit. Personal, regret că in selecția filmelor care au rulat la Iași nu au fost incluse peliculele românești «Nuntă in Basarabia», in regia lui Napoleon Helmis, și scurtmetrajele lui Hadrian Marcu. Filmele românești de scurtmetraj nu pot fi văzute decât in festivaluri, iar la Iași nu sunt semne ca vom mai avea unul, din păcate. Cât despre mult-discutatul film al lui Michael Haneke «Panglica albă / Das weisse Band», se pare că il vom avea in cinematografe. Nominalizările la Oscar sunt bune și ele la ceva.
La final, scriitorul Florin Lăzărescu ne-a declarat in exclusivitate: “Mă așteptam la un festival reușit, dar a intrecut chiar și așteptările mele. Săli arhipline aproape la fiecare proiecție, cu oameni veniți chiar și cu o oră inainte pentru a prinde un loc, așezați pe fiecare spațiu care putea fi ocupat – printre rânduri, in spatele rândurilor, chiar și pe scenă, sub ecran. Au existat proiecții la care ar mai fi vrut să intre incă 50-100 de persoane, insă nu se mai putea. Alt lucru imbucurător: marea majoritate a spectatorilor erau tineri, despre care in general se crede că nu-s interesați de manifestări culturale.»
Aș mai adăuga faptul că aceste filme au putut fi văzute la Iași cu ajutorul Institutului Cultural Român.