In cinstea poeziei, a prietenilor si a trufelor de ciocolata, a avut loc la Iasi, intre 29 noiembrie si 1 decembrie, un eveniment de literatura cu adevarat neobisnuit. Si nu exagerez cu nimic atunci cand spun ca organizatorul – Emil Stratan – a avut reusit sa imbine prezenta unor poeti reprezentativi, o atmosfera, un public nesperat de iubitor de poezie cu idei si cu jocuri-surpriza care sa inchege o serbare memorabila.

Schema care a declansat intreaga manifestare, reprezentand – de altfel – una dintre ideile organizatorice pe care le-am apreciat cel mai mult, a fost cuplarea unui poet consacrat, unui “senior”, cu un poet tanar, un “cadet”; iar dincolo de aceasta distributie a fost competitia. Un singur premiu pentru “seniori”, unul singur pentru “cadeti”. Dificultatea de a alege a fost nu numai a juriului (format din criticii literari: Al. Calinescu, Alex Stefanescu, Daniel Cristea-Enache, Bogdan Cretu, Cosmin Ciotlos, Antonio Patras, Ioan Grosan, Dan-Silviu Boerescu), dar si a publicului si a poetilor insisi. Pentru ca – aici este deplina reusita a evenimentului – concurentii au aratat de la inceput ca sunt, de fapt, prieteni de multa vreme, ca se simt teribil de bine impreuna, ca recita poemele celorlalti cu toata bucuria. Pe scurt, orice posibil conflict a fost evitat cu eleganta. De altfel, cum ar fi putut sa existe vreun sistem de anulare reciproca a unor poeti precum Ion Muresan, Emil Brumaru, Serban Foarta, Ileana Malancioiu, Lucian Vasilescu, Mihail Galatanu, Eugen Suciu, Ioan Es. Pop? Sau cum sa il preferi pe Constantin Acosmei si sa ramai indiferent la poezia lui Dan Coman, Teodor Duna, Claudiu Komartin, Vasile Leac, Radu Vancu, Stefan Manasia, Andra Rotaru sau Adrian Suciu? A fost gandit un concurs in care nimeni nu incearca sa ii inlature pe ceilalti, o coexistenta armonioasa a doua generatii diferite de scriitori si nici o tensiune care sa apese. Simona Popescu si-a creat propria categorie de participare, iesind din concurs si devenind invitat-surpriza, inventand astfel un fel de “Pledoaria mea pentru neconcurenta”. Ileana Malancioiu si-a dezvaluit cu seninatate gandul ca a venit sa participe la un festival de poezie, nu la un concurs. Si a fost, intr-adevar, un festival cuceritor de poezie. Fiecare participant a fost bogat premiat, plecand cu incantarea pe fata si cu o carte-bijuterie in care erau adunate textele citite pe scena. Dar oricat de pretios a fost ingrijita aceasta carte, oricat de seducator au fost realizate desenele din interiorul ei – distinct pentru fiecare exemplar in parte – de catre sculptorul Vlad Ciobanu si graficianul Reszegh Botond, lectura ei ii va arata prea putin unui cititor oarecare. Si aceasta pentru ca “Prima petrecere cu poezie, prieteni si… trufe de ciocolata” a marcat nu doar spetacolul unor poeme citite cu investitie actoriceasca de fiecare poet, ci mai ales intensitatea intalnirii unor oameni spectaculosi prin ei insisi. Vorbele lui Dan Coman care isi declara, in compania congenerilor, nazuinta de a fi vedeta si, in mod contrastant, certitudinea ca “daca as alege eu, i-as da premiul lui Acosmei; el il merita cel mai mult”, imaginea lui Ion Muresan, candva spre miezul noptii, recitandu-si intens poemele, inganat de cei mai tineri care stiau versurile ca pe ale unui cantec preferat, toate acestea nu sunt nicaieri consemnate. Dar nu sunt mai putin acte de literatura. Cat ii priveste pe cei doi castigatori – Ion Muresan si Constantin Acosmei -, ei bine, draga cititorule, ai face bine sa te apropii mai mult de poezia lor. Citeste-i! Citeste-i pe toti! Si mai ales, spera sa-i cunosti candva. Sunt de neinchipuit…
Subiecte #concurs#festival