Tânăra prozatoare din Israel, Shani Boianjiu, a făcut mare vâlvă cu romanul debutului, Oamenii eternității nu se tem niciodată, iar drepturile de traducere achiziționate rapid de editorii străini îi asigură publicarea în peste 20 de țări. La noi a apărut recent, și intrigă rezonanța românească a numelui de familie, apropiat, dacă nu identic, cu Boiangiu, nume vechi din seria celor ce au în rădăcină o profesie. Într-adevăr, părinții aparțin unor familii venite din Irak și România.
Autoarea s-a născut la Ierusalim, în 1987, a crescut în Galileea, în satul Kfar Vradim, aproape de granița siriană și libaneză. A trecut prin experiența militară, și după doi ani de serviciu în Forțele de Apărare israeliene, și-a făcut studiile la Harvard, absolvind în 2011. În anul următor a publicat romanul Oamenii eternității nu se tem niciodată, cu substanță biografică, inspirat ori chiar provocat de experiența vieții militare.
Romanul relatează episoade pline de tensiune și tulburare din viața a trei tinere, Lea, Avișag și Yael, colege de clasă în școala primară, și care la 18 ani trebuie să-și facă serviciul militar, abia apoi își pot alege drumul. Ele au personalități diferite: Lea este autoritară și energică, Avișag – interiorizată și sensibilă, iar Yael este cea afurisită. Izolarea satului și colectivitatea restrânsă își pun amprenta asupra lor în anii copilăriei.
La 18 ani, fiecare ajunge în altă parte a țării: Lea la un punct de control în Cisiordania, Avișag într-o unitate ce supraveghează frontiera egipteană, iar Yael ca trăgătoare pricepută, antrenează soldații ca să-și poată mânui armele. Indiferent de loc însă, ele au de înfruntat violențe și pericole într-un stat aflat permanent în stare de alertă, unde vigilența și suspiciunea devin a doua natură. Și exemplul cutremurător îl dă episodul în care o palestiniană însărcinată în luna a noua reușește să pătrundă în Israel și să detoneze bomba legată în jurul burții.
Lea inventează biografii ale palestinienilor ce trec pe la punctul de control, trăind un șoc când realitatea o izbește cu pericolul mortal, căci Fadi, unul dintre palestinienii în jurul căruia fantezia ei construia scenarii, îl ucide pe unul dintre colegii ei, despicându-i gâtul cu un cuțit. Avișag trebuie să urmărească ore în șir monitoarele ce înregistrau tentativele sudanezilor de a trece granița, împușcați până la unul de egipteni, evadarea ei o oferă omuleții inexistenți de pe ecran. Yael împacă instrucția și sexul în aventuri din care nu lipsesc riscurile.
Oamenii eternității nu se tem niciodată inovează romanul vieții militare, prin focalizarea asupra unor personaje feminine, prin înlocuirea plictiselii induse de rutina și stereotipia programului cu pericolul ce pândește în fiecare clipă. Originalitatea i-o dă combinarea cu Bildungsromanul, căci relatează în forme transfigurate riturile de trecere de la adolescență la tinerețe, ieșite din comun, prin contextul și felul în care se desfășoară, căci sexul și moartea se succed înspăimântător de repede.
Unele pasaje arată o profunzime prea puțin obișnuită la un scriitor tânăr, surprind prin acuitatea observației, prin intuiția naturii umane: „Am tras în piept praful de pușcă așternut pe degetele tuturor și pe cedrii din tabără. Și am înțeles pur și simplu că unii oameni trăiesc ca să lupte; trăiesc pentru momentele de dinaintea înfrângerii sau victoriei. Oamenii ăștia nu se satură cu nimic; vor gheață în vene, frumusețe cu orice preț, să iasă din șanțuri în bătaia puștii, vor coliere explozive de grenade. Erau oameni fascinanți, care nici măcar nu-și pot închipui că cineva e torturat. (…) Apoi am înțeles că eu n-am fost niciodată vreunul din oamenii ăștia fascinanți.”
Shani Boianjiu îndrăznește să lumineze aspecte aproape necunoscute ale vieții din Israel, explică prin episoadele narate tensiunea și angoasa vieții cotidiene. Crochiuri și schițe se acumulează în ritm percutant, întâmplări insuportabile, fărâme de viață care, privite atent, se dovedesc frânturi ale unor tragedii, dezvăluie talentul unei scriitoare autentice în prima fază a formării.
Shani Boianjiu, Oamenii eternității nu se tem niciodată, traducere din limba engleză de Ioana Filat, Editura Polirom, 2014, 256 pag.