Romanul Fetița cu ochi albaștri, al scriitorului francez Michel Bussi, recompensat cu Prix Maison de la Presse 2012 și Prix du Roman populaire 2012, a apărut săptămâna trecută în colecția „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), traducere din limba franceză de Mădălin Roșioru, publicată și în ediție digitală.
Un avion se prăbușește în munți cu numai două zile înainte de Crăciunul anului 1980. Dintre cei aproape o sută șaptezeci de pasageri, aparent nici unul nu mai trăiește. Și totuși se întâmplă un miracol: este găsit în viață un bebeluș de numai trei luni. Doar că în avionul prăbușit se îmbarcaseră două fetițe de vârstă apropiată, iar vestea găsirii unui unic supraviețuitor devine motivul disputei și încrâncenării dintre două perechi de bunici, ambele susținând că fetița scăpată ca prin minune le este nepoată. Trăiește Lyse-Rose de Carville sau Émilie Vitral? Cu certitudine, nimeni nu știe. Copila e declarată o Vitral, însă îndoiala și semnele de întrebare persistă. Optsprezece ani mai târziu, un detectiv angajat de Mathilde de Carville pretinde că a descoperit, în sfârșit, adevărul. Dar detectivul e găsit apoi mort, iar în carnetul în care își trecuse datele investigației nu este notată și concluzia ei. Începe astfel o cursă în care măștile cad una cîte una, o anchetă neconvențională, în care fiecare oră contează.
„Mulți autori scriu extraordinar de bine, dar nu dau atenție poveștii, simplu pretext pentru cuvintele lor frumoase. Or, bucuria lecturii este tocmai să fii surprins de ceea ce citești. Nu caut numai să-i ofer cititorului o călătorie, în maniera Agathei Christie. Preocuparea mea e să-l uimesc, să-l emoționez. Cărțile pe care le scriu sunt o reflexie a vieții.” (Michel Bussi)
„Michel Bussi a preluat tonul marilor romane populare de la început de secol XX: scăpărător, inventiv, sprinten și foarte bine susținut.”(Normandie Magazine)
Michel Bussi s-a născut în 1965 la Louviers (Haute-Normandie, Franța) și este scriitor, politolog și profesor de geografie la Universitatea din Rouen. A început să scrie în anii ’90, dar publică primul roman, Code Lupin, abia în 2006, când manuscrisul pe care îl propune unui editor local este în sfârșit acceptat. Romanul va atinge repede cifra record de nouă ediții. I-au urmat alte titluri: Mourir sur Seine (2008), Sang famille (2009), Nymphéas Noirs (2011), ultimul fiind unul dintre cele mai premiate romane în Franța anului 2011. Uimitorul roman Fetița cu ochi albaștri (Un avion sans elle, 2012), tradus în 25 de țări, îl propulsează printre cei mai reputați autori contemporani, fiind recompensat cu Prix Maison de la Presse 2012 și Prix du Roman populaire 2012. Ultimele două romane publicate sunt Ne lâche pas ma main (2013) și N’oublier jamais (2014).