In urma cu nici jumatate de an
s-a incheiat publicarea ciclului “Avalon” in romaneste, cuprinzand
un sir de romane care compun o opera fantasy deja clasica. Am citit
cele sase romane incepand cu cele doua volume “Negurile” de Marion
Zimmer Bradley (impreuna au peste 1.500 de pagini) apoi suita
romanelor ce o au drept coautor pe Diana L. Paxsons – “Sanctuarul”,
“Doamna din Avalon” si “Preoteasa din Avalon” si am ajuns in final
la “Strabunii Avalonului” (insumand alte 2.000 de
pagini).
Toate cele sase volume
alcatuiesc demonstratia unei imaginatii si a unei pasiuni iesite
din comun pentru istorie si mitologie. Din partea editurii Nemira,
un proiect admirabil, derulat in ani buni (cartile au aparut in
2007 si 2009), raspunzand asteptarii cititorilor prin efortul unei
suite de remarcabili traducatori – Gabriel Stoian, Laura Bocancios,
Silviu Genescu, Antuza Genescu, Ana Veronica Mircea, carora le-a
solicitat nu doar stricta competenta de limba, ci si eruditie
mitologica si solida informatie istorica.
Cine este Marion Zimmer Bradley?
Scriitoare cu o creatie prodigioasa, dispusa in cicluri narative
mari, cel mai cunoscut fiind “Avalon”. Rivalizeaza cu Alexandre
Dumas, ca forta de inventie si de stapanire a unei materii epice
dispuse in cicluri vaste, dar se deosebeste de el prin cele doua
genuri cultivate (fantasy si SF), ca si prin maniera de lucru. Se
stie ca Dumas tatal a apelat la “ajutoare”, Marion Zimmer Bradley
procedeaza invers: deschide un ciclu, ii pune temelia solida,
incepe sa-l inalte spectaculos si lasa continuarea in mana unor
alte scriitoare.
Din toate cele sase volume se
disting primele doua intitulate “Negurile”: povestea din ciclul
arthurian al Cavalerilor Mesei Rotunde, rescrisa avand in centru
figurile feminine, zane sau vrajitoare, care au ramas mereu intr-o
zona de umbra, ca figuri de temut. Totodata, romanul surprinde
lupta dusa de preotesele Zeitei ca sa pastreze vechea credinta, in
fata tot mai convingatoarei credinte crestine. La prima vedere,
s-ar putea observa in roman un sir de conflicte suprapuse: preotese
pagane / preoti crestini; vrajitoare / cavaleri; principiu feminin
/ principiu masculin; natura cu misterele ei / manastiri si sacrul
religios s.a.m.d.
Marion Zimmer Bradley reinvie
vechile mistere, cunoasterea naturii, feminitatea in toate cele
trei ipostaze (fecioara, mama si batrana inteleapta), riturile prin
care erau pregatite slujitoarele zeitei, sarbatorile celebrand
fecunditatea, ceremoniile de consacrare. Mai ales ale regalitatii,
prin incercarile impuse de marile preotese din Avalon. Si intr-o
continua lupta cu prezente tot mai amenintatoare ale lumii
barbatilor, fie ei razboinici straini sau cei ai locului, fie
preoti. Avalonul deja s-a despartit de lume prin perdeaua de neguri
pe care doar cuvintele preoteselor le pot ridica ingaduind trecerea
dintr-o lume in alta.
Cititorul descopera mereu ca in
spatele unui erou se afla una sau doua femei cu puterea magiei
conferita de intelepciunea feminina: Uther Pendragon o are pe
Igraine si Viviane, Arthur o are ca initiatoare pe Morgaine. Ele,
preotesele, au in preajma lor druizii, Merlin fiind nu atat o
individualitate, cat o functie magica. Stiintele si artele
traditiei se conjuga aici, de la citirea viitorului in stele pana
la tamaduirea cu plante, de la forta hipnotica a privirii la
modulatia vocii.
Celelalte romane se intorc in
timp la razboaiele purtate de romani, evoca intemeierea Avalonului,
relateaza destinele spectaculoase ca cel al Elenei, mama
imparatului Constantin cel Mare, care se numeste Eilan si a fost
initiata in Avalon, pana la finalul ce reconstituie momentul
originar, prabusirea Atlantidei. Ajuns la ultimul volum cititorul
intelege ca s-ar putea citi invers ciclul: “Strabunii…” ar fi
inceputul si “Negurile”, apoteoza lecturii. “Avalon” este asadar o
saga spectaculoasa, replica la ciclul fabulos al lui J.R.R.
Tolkien, “Stapanul inelelor”.
Elisabeta
Lasconi, eseist si
critic literar. Absolventa a filologiei bucurestene (1980),
doctorat sustinut in 1998 cu o teza despre Sorin Titel, publicata
in doua carti (“Oglinda lucioasa, oglinda aburita”, Ed. Amarcord,
2000; “Sorin Titel, Ciclul banatean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborari la revistele “Adevarul literar si artistic”, “Caiete Critice”, “Cultura”, “România literara”, “Viata Româneasca”.