Criza economico-financiară care a debutat în 2008 nu a frânat globalizarea, deși au existat și în cazul ei unele tentații protecționiste. Globalizarea a învins, comerțul internațional și-a revenit și lecția pentru cei care își doresc să prospere în următorul deceniu este că trebuie să mergi acolo unde sunt oportunitățile. Asta înseamnă fie să lucrezi într-o țară în curs de dezvoltare, unde sunt mai multe oportunități, fie, luând cazul unei companii românești, aceasta poate să depășească greutățile pieței locale prin servicii pentru țările în dezvoltare. Tendințele actuale merg în această direcție.
În primul rând, din ce în ce mai mulți profesioniști, de diferite naționalități, devin actori cheie ai globalizării: sunt oameni care azi sunt în București, mâine în Londra, peste o săptămână în Kuala Lumpur, Dubai sau Ciudad de Mexico. Sunt români în hub-uri legislative precum Bruxelles și Washington, dar și financiare, de la Frankfurt, la New York, Londra și Singapore. Forța de muncă e din ce în ce mai mobilă, mai activă și în alertă în vânarea de oportunități globale, mai mult ca oricând. Motivația este simplă: nu e tot globul în criză în același timp.
Până și în Vestul încă aparent în criză, lucrurile stau mixt: unele state au redecolat economic (prin creștere economică puternică – SUA, dar și România, conform datelor Eurostat, măcar că această creștere economică nu se reflectă mereu în buzunare), altele se chinuie în continuare. Românii au teoretic șansa decolării alături de economia românească, dar și oportunitatea reactivării rețelelor comerciale românești de acum câteva decenii, pe baza prieteniei cu multe țări în dezvoltare, din Africa, Orientul Mijlociu, America latina, și nu numai.
În al doilea rând, în ceea ce privește românii care deja lucrează în Vest, o parte sunt afectați la rândul lor de criza economică din statele cu pricina. Interesant însă, nu în proporție foarte mare, căci oricum mulți dintre ei au mers acolo și au fost angajati tocmai pentru că au fost foarte competitivi la capitolul calitate-preț. Deși le-au scăzut veniturile, lucru reflectat și în sumele mai mici trimise în țară în ultimii doi-trei ani comparativ cu perioada prosperității (2004-2008), mulți dintre acești români rămân actori importanți în economia statelor în care locuiesc, contribuind la competitivitatea lor.
Desigur, interesul României este să atragă cât mai multă forță de muncă calificată înapoi în țară, dar nu poți frâna oamenii care doresc să lucreze în străinătate, și nici nu poți cere celor stabiliți acolo cu familiile lor să lase totul doar de dragul patriotismului. Ceea ce se poate face însă este un program de promovare a implicării românilor în proiecte antreprenoriale sau comunitare în țara de origine, acest pas fiind primul spre întoarcere sau spre o colaborare economică mai bună cu patria mamă.
În al treilea rând, sunt și străini care vin și sunt interesați de România, de oportunități economice dar și de frumusețea țării, și ei fiind de mai multe categorii: dacă acum câțiva ani expații veniți să conducă sucursale ale unor companii străine erau regula, în prezent a crescut mult numărul celor interesați de agricultură, și proiecte de infrastructură, precum e cazul și în alte state europene (de exemplu, chinezii intră în sectorul nuclear în Marea Britanie – fiind interesați și de reactoarele de la Cernavodă). E puțin probabil însă ca investițiile chineze, așteptate cu interes, să replice modelul celor din Africa (aducerea de lucrători chinezi), urmând a folosi mai degrabă forța de lucru locală. Românii și România au la îndemână oportunitatea dată de poziția strategică, și de ani grei de tranziție, care te călesc.
Dacă înțeleg să fructifice această experiență, au numai de câștigat în jocul globalizării.
Dan LUCA este Doctor în Relații Internaționale și Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Este autorul a 3 cărți despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european și dilemele comunicării. Este profesor la universități din Bruxelles, Gorizia (Italia), București și Cluj.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.