Bancile incearca sa mai lase jos morga “business” pentru a se apropia de clientii obisnuiti. Asadar, glumite, poante, mai bune sau mai proaste, fiecare dupa puteri. Important e ca oamenii incearca, important e ca bancile incep sa-si doreasca sa fie si altceva decat cladiri opace trantite aiurea in centrele oraselor.
Sa incepem cu exemplul prost: Banc Post. Un personaj nesuferit, cu un zambet insuportabil, cap de familie, este propus ca personajul-cheie, personajul-model in clientela Banc Post. Totul pe inspirata muzica “daddy cool”. Ideea clipului ar fi fost, probabil, tocmai construirea unei atmosfere retro-cool. Rezultatul a iesit doar retro-penibil, fara cool. N-as vrea sa aduc in vreun fel cu acel daddy cool nici daca intamplarea ma va forta sa ajung client Banc Post.
BCR-ul chiar a riscat propunandu-ne o familie comica, numai buna sa ilustreze nevoia de carte verde sau asigurari de sanatate. Spotul are un aer autentic, glumele sunt cam rasuflate, dar mai importanta este realizarea, productia, figurile actorilor alese cu mare grija. Pana la urma, publicitatea e imparatia cliseului, important e cum variezi pe temele date. Si, de data aceasta, BCR chiar conteaza in mediul publicitar, personajele nu-s rele deloc. Iar imaginile sunt insotite de un umor sec de calitate.
Mesajele simple sunt si cele mai eficiente. In plus, sunt si mai ieftine, daca reusesti sa comunici o chestiune importanta in doar cateva secunde. De aceea, campioana publicitara a ultimei luni mi se pare a fi, de departe, Banca Transilvania. Un domn imbracat in costum poarta pe deasupra o rochita de balerina. Are de comunicat un numar de telefon prin care banca se pune la dispozitia clientilor. Gluma e destul de fina ca sa nu supere, tipul-balerin este excelent ales, iar imaginea este indeajuns de subtila incat sa comunice si inteligenta emitatorului, nu doar sa provoace rasul si atat. Dupa o perioada de scortosenie maxima, noul trend pare sa spuna clar ca, in sfarsit, bancile si-au amintit ca lucreaza cu oameni, nu cu cifre.
***
Seria “campanii sociale” continua. Mai nou, vedem cum un copil zboara prin parbriz pentru ca nu avea
centura pusa. Sunt foarte iubiti
copiii in acest “val social” publicitar care nu se mai termina. Sunt
chinuiti in fel si chip, de la scenete
cu dat si luat spaga pana la accidente pe trecerea de pietoni. As vrea
sa vad statisticile accidentelor de
peste doua luni, ca sa vedem efectul campaniei. Sau sunt prea cinic?
Mai cinic decat tot felul de agentii, guvernamentale sau nu, ingrijorate subit de lucruri care ne ingrijoreaza
de cand lumea?
***
Nebunie cu Opel! Un domn bate la usa socrului si-i returneaza fiica pe care o luase de sotie. Apoi, apare o imagine cu un Opel (nu stiu ce model) care ar stimula exigenta consumatorului si toate celelalte. Reclama este importata cu tot cu o mesajul sexist de-a dreptul jenant. Nu stiu de ce companii mari (in afara de bere) isi mai permit astfel de misoginii la vedere. Ma rog, poate au facut studii si au constatat ca femeile chiar nu cumpara Opel. Vor, poate, masini mult mai bune.
***
Cea mai amuzantA aventura publicitara a lui Mutu (dupa cea cu Pepsi in care jongleriile au fost puse cu lipici langa cele ale lui Beckham) este declaratia lui despre ziarul Averea. O vezi insirata pe tot felul de cladiri din Bucuresti. Si este, de fiecare data, un prilej de amuzament. Textul, in sine, nu contine vreo greseala fatala, dar exista ceva nefiresc in el, ceva de lexicon fotbalistic nedefinit: “Averea este usor de citit si are numai subiecte tari!”. Formularea are ceva vag mahalagesc, vag suburban. Chiar iti vine sa crezi ca este declaratia lui Mutu suta la suta! Ceea ce te face sa razi si mai mult si sa cumperi ceva mai putin.
* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei Apropo, comentator in domeniile cultura, mass-media
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.