Hortensia Masichievici-Misu (n. 1917) a experimentat de-a lungul carierei un amplu evantai de tehnici grafice, de la desen in tus si gravura pana – mai recent – la grafica computerizata. Nu a refuzat nimic din ceea ce putea insemna innoire a mijloacelor si, implicit, a limbajului.
Expozitia retrospectiva deschisa in urma cu sase ani la Galeria Etaj 3/4, cuprinzand si lucrari foarte recente realizate cu ajutorul computerului, vorbeste despre adaptabilitatea si tineretea uimitoare a acestei artiste. Formata la clasa lui Camil Ressu in anii ’40, Hortensia Masichevici nu a abandonat niciodata complet teritoriul figurativului, chiar daca stilizarile ori diversele modalitati de tratare a formei la care recurge sunt menite uneori sa instraineze obiectul. Daca in perioada anilor ’50 cariera sa a traversat o (aproape obligatorie) faza realista, cu subiecte inspirate din cotidian in liniile specifice vremii, deceniile ce au urmat aduc o reimprospatare a repertoriului tematic, dar si o reconsiderare a optiunilor tehnice (din a doua jumatate a anilor ’60, artista se dedica exclusiv gravurii pe metal). In anii ’60 si ’70, motivul folcloric (Fata cu floare, 1967, Mireasa din Salva, 1968) si portretul istoric (Maria de Mangop, Vornicul Alexandru Beldiman, Elena Doamna, sotia lui Matei Basarab etc.), abordate episodic, concureaza subiecte cu valente fantastice sau abstracte (Puterea apelor, 1971, Metamorfoza implinita, 1972, Amenintare, 1974, Marul, 1979 etc.). Gustul artistei pentru fantastic ramane o constanta si in deceniul urmator: in asa-numita serie a Figurilor de sah, Hortensia Masichievici-Misu avea sa imprime propriilor lucrari o nota poetic-suprarealista amintind pe alocuri de scenografia extravaganta din Alice in tara minunilor (o parte a acestor gravuri in aquaforte si/sau aquatinta – Inorog, Confruntare, Regina captiva etc.- aveau sa ilustreze, mult mai tarziu, volumul propriu intitulat In umbra tacerii, aparut in 2006 la Editura Anima din Bucuresti). Mariana Vida, in textul ce prefata catalogul acelei expozitii din 2002, indica alte doua zone tematice la fel de importante: “interesul pentru lumea germinativa, spre Mirabila samanta si Big-bangul creatiei, si tema peisajului imaginar ce utilizeaza forma hibrida cu ingeniozitatea si nonsalanta artistilor manieristi”. Acest tip de viziune compozita asupra naturii il vom regasi cam in aceeasi perioada in opera unui alt artist important – Ion Alin Gheorghiu. Comparatiile se opresc insa aici, Gheorghiu optand in mod decisiv pentru decorativism, in timp ce gravura Hortensiei Masichievici se face purtatoarea unor tensiuni de tip expresionist ori suprarealist. “Treptat, viziunile apocaliptice, cu montaje piranesiene sau trompe-l’oeil-uri escheriene, cu scari si poduri care duc niciunde, cu tesaturi de plante, radacini si copaci incarcati de spini, caracteristice anilor ’90 s-au ostoit” (Mariana Vida), facand loc unei viziuni combinatorii, obtinuta de asta data cu ajutorul tehnicii digitale. Cele mai recente lucrari – realizate in tehnica mixta, partial cu ajutorul computerului (Floarea vazduhului, 2000, Nasterea unei flori, 2000, Agresiunea fluturilor, 2001 Realist/abstract, 2001 etc.), evidentiaza o schimbare de registru formal, in care domina stilizarile si geometria libera.