Lou Marinoff
Întrebări fundamentale. Filosofia îți poate schimba viața
Editura Trei
Traducere de: Oana Zamfirache.
Prima carte a profesorului Lou Marinoff, „Înghite Platon, nu Prozac!”, apărută în traducere la aceeași editură, făcea apel la înțelepciunea marilor filosofi pentru a soluționa problemele noastre zilnice, punând bazele unei mișcări ce readuce filosofia la ceea ce a fost odată: o știință utilă în toate aspectele vieții. „Întrebări fundamentale” extinde acest concept: secole întregi de filosofie și literatură ne pot oferi răspunsuri la o serie de întrebări esențiale privind existența modernă. Îndemnându-ne să nu acceptăm victimizarea ca produs auxiliar al vieții moderne, profesorul Marinoff utilizează studii de caz specifice din experiența sa pentru a demonstra cum ideile formulate de marii gânditori ne pot ajuta să ne definim propria filosofie și, de aici, propria stare de bine.
„O carte remarcabilă ce abordează filosofia așa cum trebuie: ca pe un ghid care ne învață cum să trăim.” – Health and Fitness Magazine
Lou Marinoff este autorul succesului internațional Înghite Platon, nu Prozac!, tradus în douăzeci de limbi și vândut în 75 de țări. Doctor în filosofie, Lou Marinoff este președintele fondator al Asociației Americane a Filosofilor Practicieni și profesor asociat de filosofie la City College în New York.
Iată un exemplu, cazul lui Ruth (pag. 339-342):
„Ruth lucra într-o bancă de investiții din Manhattan. Avea aproape treizeci de ani, era singură, educată și cu o slujbă bună unde câștiga frumușel. Dar era și foarte nefericită. Își dorea un soț și copii. Când era în facultate, învățase să se uite de sus la femeile a căror singură preocupare era să se căsătorească. Acum nu mai era așa de sigură. În plus, se găsea pe o piață a bărbaților foarte dură: erau mult mai puțini bărbați singuri decât fetele care-i vânau. Când a împlinit treizeci de ani, și-a dorit o petrecere de logodnă mai degrabă decât o noapte în oraș cu fetele.
Bineînțeles că Ruth ieșea la întâlniri, o mulțime de bărbați o invitau în oraș. Deci ce era în neregulă? Problema era că niciunul din ei nu era într-o situație mai bună decât ea, așa că perechea ar fi trăit bine doar până când unul din ei ar fi trebuit să renunțe la slujbă pentru a rămâne acasă să aibă grijă de copii. Apoi urmau să se confrunte cu o alegere cu care se confruntă mulți tineri în ziua de azi: să aibă un stil de viață prosper, cu două venituri, lăsându-și copii în grija unor străini sau să sacrifice prosperitatea și unul din părinți să rămână acasă, iar celălalt să se ducă la muncă (o revenire la situația din 1950). Cea de-a treia posibilitate era să găsească un bărbat care câștiga cel puțin de două ori cât ea, ceea ce ar fi anulat dilema, căci ar fi putut să aibă și copii, și bani. Dar prietenele lui Ruth căutau și ele un astfel de bărbat, și majoritatea candidaților s-au dovedit a fi căsătoriți sau homosexuali (sau ambele).
Oare Paxilul o va ajuta pe Ruth? Puțin probabil. Dar psihoterapia? Nu avea nevoie de așa ceva. Și nici nu suferea de vreo boală fizică. Era răsfățată? Nu tocmai, muncea din greu pentru banii pe care-i câștiga. Din punct de vedere filosofic, disconfortul ei provenea din faptul că avea un anumit set de așteptări și apoi era dezămăgită că nu erau satisfăcute. Să luăm în considerație următorul lucru: ești întotdeauna liber să ai orice fel de așteptări în ceea ce privește lumea, dar lumea nu este obligată să fie la înălțimea lor. Să te aștepți ca lucrurile să fie într-un anume fel este nerealist și adesea infantil, ca atunci când confunzi dorințele cu realitatea. Dar să-ți exersezi voința astfel încât ele să fie într-un anume fel este destul de realist și de eficient, atât timp cât poți să-ți concentrezi voința.
Deci în prima instanță, Ruth a fost ajutată de ideea lui Jean-Paul Sartre: „omul este condamnat să fie liber, căci din momentul în care este aruncat în această lume, el e responsabil de tot ce face.”
Ruth s-ar putea să întâlnească sau nu bărbatul visurilor ei. Și chiar dacă l-ar întâlni, acest vis s-ar putea transforma într-un coșmar. Dar cu siguranță Ruth va întâlni bărbatul pe care și-l dorește în mod liber și responsabil, fie că asta se va întâmpla astăzi, mâine, săptămâna viitoare sau anul viitor.
Puterea voinței a ajuns să fie foarte subestimată în Vest și aproape neexplorată în psihoterapii. Cu toate acestea, este un bun de o extremă importanță. A-ți dori ceva și a-ți exercita voința sunt două lucruri separate. A-ți dori ceva aproape că garantează că nu vei obține acel ceva pentru că a dori mărește distanța dintre tine și obiectul dorit. Ai nevoie de un duh al lămpii (sau de o zeitate) care să-ți împlinească dorința. Dar exercitarea voinței aproape garantează că vei obține acel ceva, pentru că a-ți exercita voința înseamnă a face în mod activ legătura dintre tine și obiectul dorit. Când îți exerciți voința, devii tu însuți duhul lămpii. Fantezia este o dorință elaborată prin care mulți evadează din realitate. Dar acesta este un cerc vicios: să evadezi și apoi să revii nu îmbunătățește cu nimic realitatea. Face doar necesară următoarea evadare. Pe de altă parte, a învăța să folosești puterea voinței pentru a-ți îmbunătăți realitatea face inutilă evadarea. Sparge cercul vicios.”