Filosofia sexului

Radu F. Constantinescu a terminat Facultatea de Litere, dar turnul de fildes nu e pentru el. Linistea necesara meditatiei este in cazul lui vacarmul din cluburile Bucurestiului. Ca DJ, a mixat peste tot. Inclusiv in Casa Poporului si in Sala Tronului din Palatul Regal. Locuri unde se intalnesc multe masti, dincolo de care scriitura lui incearca sa patrunda. Editura Curtea Veche si-a asumat riscul sa publice un razvratit autentic. Filosofia sexului, cartea de debut a lui Radu F. Constantinescu, va fi lansata intr-un spatiu total neconventional, Clubul Twice, la sfarsitul lunii ianuarie.

Meditatii
Lectia a fost o placere, desi am stat cam mult sa invat cum se pronunta corect grupul “th”. Fata “se misca bine”, prindea totul repede si pentru nimic in lume nu intelegeam de ce are atatea necunoscute. M-am simtit si prost cand mi-a dat banii. Mama ei a tinut mortis sa discute cu mine. M-am asezat nu tocmai comod intr-un fotoliu de piele enorm. Toata casa arata bine, sotul ei era mahar, iar fata lui ii zicea “rechinul”. Priveam rafturile impecabile ale bibliotecii si ma gandeam ca as putea inventa o noua meserie: cititor in carti, in cotoare de carti, mai exact. Ar fi o stiinta exacta, un fel de psihologie. Ma uit la felul cum sunt asezate; imi dau seama daca sunt citite; daca sunt colectii intregi; si dau verdicte destul de categorice: multe carti de dragoste siropoase: femeie proasta; carti politiste in exces: barbat imatur; volume de arta si carti imbracate in piele mirosind puternic a Pronto-antipraf: snob. Cam asta vedeam aici. Erau multe carti pe care nu le gaseai in librarii pe vremea lui Ceausescu, pe care mi le-am dorit mult in anii de facultate si pe care sefii de sala si gestionarii la Gostat le cumparau pe sub mana pentru ca aratau bine in biblioteca. Istoria literaturii romane vechi de N. Cartojan nu parea atinsa.
– Remarcabila colectie, doamna X, am inceput timid o conversatie…
– Si unde spuneati ca predati? Hait! Nu spusesem, pentru ca nu predam nicaieri. Asta da prost. Asa ca mi-am luat o infatisare blazata si am trantit-o: Lucrez la radio si predau engleza din pasiune. Nu lucrez cu oricine, aleg numai copii dotati… A rosit de placere, infatisarea severa a disparut si s-a asezat picior peste picior, dezvelind cate ceva din calitatile sufletesti care au facut-o sotie de “smecher”:
– Domnule Constantinescu…
– Radu, o corectez eu prietenos…
– Maria este fata mea dintr-o casatorie anterioara. E dificil pentru ea sa creasca cu un tata vitreg, chiar daca sotul meu ii face orice pofta. Stiti, el este un om de afaceri foarte ocupat, nu vine pe acasa zile si nopti la rand, nici pentru mine nu este usor…
Nu puteam rata ocazia de a ma simti egalul lui X, cel cu fabrica de mezeluri si limuzina, asa ca m-am oferit sa o invat si pe mama cum se pronunta corect grupul de consoane “th”, cu limba intre dinti – optional ai tai. Voiam sa fiu un X mai mic. Un x.
Pentru barbati, sexul are ceva in comun cu razboiul. Ma simteam Penes Curcanul pe reduta. Reduta se impotrivea molatic, atat cat sa “dea bine” si sa creeze impresia ca eu profit de lipsa lui X-Pasa cel Groaznic. Din studentie nu mai incercasem sentimentul acesta de dorinta amestecata cu teama: ma si vedeam imobilizat de doi bodyguarzi imensi si hacuit ca nefericitul din Dulcea pasare a tineretii. Fata era undeva in apartamentul imens, dar nu atat de mare incat tipetele sa nu se auda. Vorba lui Kundera, ma incerca “litost” – un fel de jena combinata cu dorinta de a face un rau care sa te faca sa pari mai putin fraier. Am inceput sa o lovesc, sa o musc…, normal ca asta a sporit placerea ei. Si litost-ul meu.
Nu ma mai simteam deloc cuceritorul ci, dupa cum se misca mama elevei, ma gandeam total debusolat la cate asemenea “sedinte” mai facuse. Cu profesorii de tenis, de pian sau de bune maniere. Ganditul in timpul sexului dauneaza fermitatii. Nu-l recomand chiar deloc. Ce recomand totusi e ganditul inainte. Dar pentru asta era deja prea tarziu.
Cand fata a intrat in camera cu o carafa aburita plina cu apa de la frigider, am incremenit amandoi, in pozitia stupida a condamnatilor la moarte, fata-n fata cu plutonul, cand rasuna comanda: Foc!
In cazul nostru comanda ar fi fost: Apa!
A aruncat-o toata pe noi, de parca am fi fost niste canisi cretini pe care batul nu-i poate convinge sa stea cuminti in perioada de calduri, apoi a iesit fara nici un cuvant. De la apa rece am simtit cum ma apuca un fel de lumbago… Sunt momente in care, daca ai un strop de demnitate, te sinucizi.
Daca totusi n-o faci in timp util, sentimentul se raceste, intocmai ca o supa. Ramane numai un gand de revansa, combinat cu jena ca te-a vazut, de acolo din ceruri, prin mai multe straturi de beton si covoare persane, Doamne-Doammne si – Doamne fereste! – mama ta sau alta ruda moarta de curand.
Revansa pe care ti-o doresti nu se centreaza corect. Ai gresit in plan sentimental? – sentimentul de revansa vrea casa si masina 4×4; ai dat-o in bara la serviciu? – vrei pe cineva care sa te iubeasca; ai gresit cu ambele? – te apuca un chef nebun sa faci pace cu Dumnezeu.
Eu voiam bani. Multi.
Din meditatii era clar ca n-o sa-i fac niciodata. Dar daca as avea o idee buna de tot (iar incep!)? Tramvaiul continua sa ma legene ca un lift pe orizontala si mai e mult pana la etajul casei mele. O bere mi se prelinge incet din ochi in picioare. Ma vad deodata intr-o limuzina enorma cat tramvaiul. Probabil din cauza ca nu am fost niciodata intr-o limuzina, imi imaginez soferul ca pe un vatman si scaunele de piele dispuse ca-n tramvai. Din loc in loc, in limuzina mea sunt bare de care sa te tii, aparate de taxat si abtibilduri lipite pe canapele. Pe locul din fata mea, in lemnul de cedru iranian, cineva a scrijelit familiarul “Muie Steaua!”. Din cand in cand, limuzina opreste in statii. Businessmani cu papornite, duhnind a Hugo Boss si a ceapa, imi fac prieteneste cu mana. Sunt cineva. Am tot ce poate un om sa-si doreasca.
La prima statie urca doi hoti in costume Giorgio Armani. Oamenii de afaceri cu genti de voiaj din piele de crocodil se fac ca nu observa cum cei doi le golesc buzunarele cerandu-si mereu scuze. O precupeata scoate un lingou din traista, ii rupe un colt si-i spune micului cersetor aparut ca din pamant: Zi bogdaproste! Acesta refuza putin jenat si-l arunca la caine.
Deja a inceput sa se aglomereze. Oamenii se injura cu demnitate si isi adreseaza indemnuri de genul: “Ia-ti, ba, masina mica!” sau “Mai sus de la scara!”. Nimeni nu transpira, pentru ca aerul conditionat functioneaza perfect. Toate sistemele au comanda vocala: “Fiti va rog amabil si deschideti geamul!”; “E curent in spate!”; “Nu deschideti usa si la stop?”.
Toti colegii mei, intelectualii, au coborat normal. Eu m-am trezit azvarlit din elegantul autovehicul ca-n filmele cu mafia. Probabil, pentru un plus de adrenalina.
E fantastic ce gradina mare am!
Mai multi tineri au iesit la tenis cu piciorul (labtenis, cum ii spun eu). Sunt mai mult in chiloti si brusc imi vine o idee. De afaceri, dumneavoastra la ce v-ati gandit? Vreau sa fac o linie de lenjerie intima cu mesaje.
Si ce mesaje as mai scrie! Numai pentru intelectuali! De ambele sexe.
Pentru virginele care se pastreaza din convingere, o sa scriu pe bikini: NEC PLUS ULTRA; pentru cele greu de convins: PER ASPERA AD ASTRA; pentru tinerele cu parul pubian inca indecis: PHILOSOPHUS NON FACIT BARBA!
Iar barbatii! Ce placere! Pentru cuceritori – VAE VICTIS! Pentru aventurieri – AUT CAESAR, AUT NIHIL! Pentru batrani – SIC TRANSIT GLORIA MUNDI!
Sunt acasa.
Cred ca succesul deja ma oboseste.
O sa dorm putin.
*
Bine spalat si – pe cat posibil – bine imbracat, dau fuga la serviciu. Ma rog, la unul dintre ele. Tot radioul e intr-o tensiune de nedescris, pentru ca s-a interzis mancatul pufuletilor. Secretara mica ma intreaba ce parere am. Ei bine… despre acest subiect n-am nici una. Poate vreti totusi o opinie despre sistemul nostru solar si despre oportunitatea ca oamenii sa realizeze ca suntem niste furnici pe o bucata de piatra care se invarte bezmetic prin Univers? Nu vreti.
Ce au in comun radiourile private cu sexul? Sunt usor de vandut, mai ales atunci cand sunt “usurele”.
Queen – Radio Ga-Ga…
Gurile rele vor spune ca, desi am vrut sa scriu literatura, tot playlist mi-a iesit. Apropo, de ce vorbim despre radio? Pentru ca munca influenteaza libidoul. De cele mai multe ori negativ. Nu toata lumea are insa sansa ca un coleg stresat sa izbucneasca spunand ca din cauza boilor cu care lucreaza e nevoit sa munceasca 14 ore pe zi si nu i se mai scoala. Aflu ca sotia lui e insarcinata si ma bucur ca au rezolvat problema.
De ce sunt atat de sarcastic cu ceilalti? Din frustrare. Ca toti oamenii ai caror inaintasi s-au descurcat mai bine, am preluat un bat de stafeta cat o prajina. Cu care e greu sa alergi suta in 10 secunde.
Bunicul a avut bani, tata a fost sef de promotie la ASE, eu vreau sa am o viata de familie fericita. Singura reduta necucerita in familia noastra. Dar cum sa incepi?
Ca la radio: e bine sa ai grija cu cine faci echipa. Sunt de acord. Cum alegi insa este o cu totul alta poveste.
Atunci cand mixezi intr-un club, ai ocazia sa studiezi tipologii, caractere, oameni de toata mana pe care ii prinzi cu garda jos pentru ca beau, sunt cel mai adesea cu ochii roata dupa un partener de sex si se arata decisi sa se simta bine. Aceasta este misiunea lor. A mea e sa ii ajut. Recunostinta vine cel mai adesea de la publicul feminin. Totusi, misiunea mea capata uneori dimensiuni apocaliptice: sunt un arhanghel al platanelor, vreau sa fac dreptate muzicii in dauna unei parti a publicului, vreau sa aduc oitele ratacite inapoi la o perceptie mai romantica asupra dragostei si sa-i impusc pe toti badaranii care le pisca de fund.
Si femeile au fantezii sexuale. Feminismul, de exemplu, este o fantezie sexuala: “femeia deasupra!”. (…)
Un pustan simpatic foc, cu parul dat insa cu prea mult gel si cu un costum care nu pare din filmul asta, ma conduce pana la masa sefului. Sunt imbracat “de razboi”, asa ca nu trebuie sa mai spun nimanui ca sunt DJ, hainele mele striga asta si faptul ca negrul predomina adauga ca sunt serios ca moartea. Jumatate din ceea ce sunt acum, aici, este atitudinea. La radio, “meseria mea de baza”, nu-s cine stie cine, dar aici, luminile celor 8 scannere parca ma mangaie mai mult decat pe ceilalti cand trec precedat de un bodyguard care imi face loc. Un subwoofer duduie precum cavaleria Apocalipsei si simt cum ma incarc cu energie: sunt Greuceanu! Zorro! Termifuckingnator seriile 1, 2 si 4! O blonda care sigur a baut prea mult sau a fumat ma prinde de mana:
– Ai lentile de contact sau sunt ochii tai?
– Sunt ai mei, zic. Pustiul in costum ii spune sa se care, pe un ton care ma face sa-mi amintesc de ce voiam sa traiesc numai din scris. Numarul de striptis s-a incheiat. Trecem pe langa niste colege de serviciu care se intorc imbujorate din ringul unde s-au produs cipandeii de Berceni. Ma observa si ma saluta jenate. Le linistesc cu un zambet care inseamna de fapt ca nu m-au interesat niciodata. Putin lipseste sa aiba parte de acelasi tratament cu blonda. Intervin. Ma invita la masa lor. Sunt singure.
– Voi veni, dar am ceva de vorbit cu patronul…
Sunt acum la masa cu el si ascult o poliloghie care demonstreaza ca stie prea putin despre ceea ce trebuie sa fac. E un badaran cu bani, cu un fiu complexat de personalitatea lui de tatuc si cu o prietena mai tanara decat a mea. Flirtez cu ea fara ca el sa se prinda. Sau sa-i pese. Folosesc metoda care da cel mai bine: o las sa vorbeasca si ma prefac interesat. Daca te uiti in gura ei, ai impresia ca lupta pentru emanciparea femeii, dar prezenta mosului cu bani distribuit abuziv in rolul amantului tanar face ca ipocrizia sa-i plesneasca pe la colturi si sa-i cada de pe fata ca o masca lipita cu scotch. Apropo de scotch. Un picolo ma intreaba ce beau. White Russian. Nu stiu sa-l faca. Il umilesc din toate pozitiile. Nu stie nici Black Russian, nici Absolutely Crushed si nici Dimple nu au. Lovitura de gratie i-o dau cu Wishful Thinking, despre care afirm ca e un cocktail comun, cand eu stiu ca nu e. Un prieten de-al meu, barman si DJ, l-a inventat…
Destul cu figurile! Nu vreau sa-i obosesc. Incepem sa ne targuim. Mai precis, el incepe, dupa ce-i spun care sunt conditiile mele. Il ascult linistit, in timp ce-si vantura ghiulul prin fata mea si se vaita de bani. La mine nu tine: vreau si banii, si fata, dar nu spun decat:
– O sa incerc sa va gasesc un alt DJ, care sa se multumeasca si cu mai putin…
Il vad ca e gata sa cedeze, dar telefonul mobil ii ofera un time-out. Iese, iar eu folosesc metoda Churchill generalizata si mi-o imaginez pe duduia decorativa care mi-a ramas – nu pe WC, ci mai rau: cerandu-i bani mosului dupa ce s-a spalat pe dinti. In scenariul meu, sexagenarul nu-i da nimic.
Mai vin doua fufe la masa noastra. Asta nu-i imaginatia mea… E realitatea si pute. Imi plac femeile, dar promiscuitatea evidenta ma deranjeaza. Mai ales cand e a altora. Nu-mi plac don-juanii. Nici mogulii. Asta pentru ca mi-am dorit eu insumi sa fiu un don-juan mogul.
Fetele rateaza o buna ocazie sa taca. Una dintre ele povesteste ca e studenta la ASE si ca modelingul e doar un mijloc de a se intretine pana la licenta. Daca n-as fi terminat Literele in sase ani (de trei ori anul patru), as fi crezut-o. Fiecare curva are o poveste de spus care sa-i justifice ocupatia “de moment”.
Asa cum va spuneam, misiunea mea devine alta si – pentru ca mosul lor intarzie – ma pregatesc sa ma arunc asupra celor 3 oite ratacite cu artileria moralei. Fac paralele – evident inegale – cu prietena mea, o femeie de succes care n-a ajuns unde e cu sexul inainte; vorbesc despre demnitatea umana putin cam tare ca sa acopar muzica si cu putin cam multa insufletire pentru un ins care cauta de lucru; in final invoc apropierea mortii si strig ca e necesar sa facem lucrurile pe care ni le dorim, fara compromisuri. Un ospatar aflat in apropiere vine alarmat sa ma intrebe daca s-a intamplat ceva…
Patronul “intre doua varste” (a treia si a patra) revine inainte sa arunc anatema asupra sanilor pe trei sferturi dezgoliti. Aveam sa aflu mult mai tarziu ca una dintre ele a crezut ca voiam sa le fac din vorbe, sa le conving pe toate trei sa se culce cu mine gratis. Ea s-a plans mosului cu care tocmai negociasem un program relativ usor si bani buni, asa ca totul s-a dus pe apa sambetei (apropo, sambata urma sa incep). Bogatasul m-a informat asupra faptului ca s-a razgandit printr-un SMS! Un miliardar imi scria un SMS de adio. La banii lui… Normal ca m-a bufnit rasul, desi pierdeam un capital pe care deja contam si de care aveam nevoie. Sunt si eu o curva, dar imi rezerv dreptul de a selecta clientela.

Cititorii mai rai de gura vor spune ca am gresit. Ca nu m-am ales nici cu banii, nici cu fetele. Filosofia, chiar si a sexului, este pentru aceia care nu sunt in stare de altceva! Recunosti ca te-ai gandit si la asta? Bine… dar cine a “nascut” aceasta reusita calomnie mai stii? Crezi ca eu? Sau tu? Daca tu esti, mama ei ce cauta la mine-n pagini? Le-ai platit si sunt ale tale acum? Dar ce te faci daca e o carte troiana? Cu burta doldora de idei care asteapta noaptea ca sa-ti intre in creierul nepazit? Eu, in locul tau, as inchide-o in sertar pentru orice eventualitate. Sau as presa-o cu dulapul de haine. Oricum cheltuiesti mai mult pe carpe decat pe hartii…
Ca filolog, am citit cateva tampenii, iar ca autor e foarte posibil sa fi scris destule. Cred insa ca viziunea mea asupra lumii este corecta, lucru de care stiu ca sunteti siguri la randul vostru. Ca fiecare. In aceste cazuri nici nu exista viziuni incorecte si raspunsuri gresite, de vreme ce fiecare om este centrul indiscutabil al lumii lui.
Nu chimia, biologia si fizica ne vor raspunde la intrebarea “Cine suntem de fapt?”. Adevarul ne va fi relevat de combinatorica si a fost deja ghicit de mai multe ori. Chiar de catre oameni care au folosit aceasta ramura a matematicii instinctiv si inconstient.
Ceea ce numim “personalitatea noastra” este o colectie de idei ale altora. Suntem un puzzle. Semanam cu un program de discoteca – suntem o selectie! Si incercam tristetea unui DJ care vine la un “happening” cu 100 de CD-uri, dar nici unul dintre ele nu-i poarta numele.
La fel se intampla si cu dragostea. Cum o facem? Cum am invatat! Ce e jenant? Ce e excitant? Read the fucking manual!
Priveste inapoi fara manie si multumeste filmului porno vazut la 14 ani sau primului partener! Sau blestema-l, pe el si calitatea proasta a imaginii… sau ghinionul de a fi nimerit un film porno nemtesc. Nemtii stiu sa faca masini si unelte, asa ca in filmele lor erotice amantii par niste vidanjori constiinciosi, iar sexul oral e ca o demonstratie cu un nou tip de pompa aspiro-respingatoare. Francezii si italienii se descurca mult mai bine. Daca filmele erotice nemtesti par cenzurate pe invers, adica le lipseste orice scena de normalitate, in cele italienesti si frantuzesti exista uneori chiar si momente dedicate spalatului vaselor (ce-i drept, suna cineva la usa foarte repede si actiunea nu continua prea mult…). Ai senzatia ca neamtul, asa cum e obisnuit, vrea sa-ti ofere maximum de eficienta! 100% futai! Fara momente in care actiunea sa treneze!
Eu am inceput cu un asemenea film la 14 si n-am mai avut curajul sa atac decisiv pana la 17! Filmele astea inhiba si frigidizeza, pentru ca e greu de crezut ca orice muritor nebagat in priza o are de 30 de centimetri si reguleaza trei femei cam o ora si treizeci de minute fara pauza publicitara sau de tigara.
La francezi, insa, am vazut chiar si pornosaguri dragutele, filmate alb negru (sau asa au fost piratate) si care beneficiau de o coloana sonora interesanta. Nu, nu sunt chiar atat de ipocrit incat sa spun ca ma uit la filme porno pentru muzica, dar, de obicei, ma enerveaza atat de tare, incat inchid sonorul de tot. Nu dau mute ca ramane semnul ala pe ecran si-mi strica meditatia… Intr-un alt film, italian de data asta, fata mergea pe strada spre “client” si eu deja ma simteam “willing and able”. Able, not Abel… Era ceva in femeia aceea, un fel de “zvac”, poate era mersul sau decolteul nu prea adanc sau cameramanul o iubea in secret… ceva din toate astea trebuie sa fi fost pentru ca altfel nu se explica!
Sper sa nu ma criticati pentru ca ma uit la asemenea filme. Sincer, cam cate crime ati vazut de cand va uitati la televizor? Chiar si in cazul in care alegeti inofensivele filme cu detectivul Columbo, numarul crimelor il depaseste cu mult pe cel al actelor sexuale. In cazul lui Peter Falk, e de inteles. Dar voi, oameni intregi la trup si chip, de ce sa nu faceti pasul decisiv? De ce sa nu fiti intregi la minte si la suflet? Oare chiar e normal sa preferam moartea sexului?
Na, ca m-am incalzit iar in argumentatii si nici n-am simtit cand am ajuns acasa cu un taxi de la cea mai scumpa firma din Bucuresti (mi-am facut iesirea “in style”). Obrazul subtire se tine cu destul de multa cheltuiala, imi spun, si scot trei sute de mii, care abia acopera ?ceasul?. Soferul e nemultumit, dar n-are timp sa comenteze, ca sunt deja jos. Mercedes-ul greoi si negru ca o musca de doua tone se indeparteaza, iar eu sunt din nou in fata blocului gri, mare ca o balega cacata de satelitul natural al Pamantului, de care nu reusesc sa ma indepartez de ani de zile. De bloc, nu de satelit. In fata scarii beau trei copii, n-au mai mult de 14 ani, au vazut filmul meu erotic la 10 si fumeaza de la 8. Alta generatie. In patru-cinci ani, n-o sa mai pot sa mixez in cluburi. N-o sa mai inteleg deloc ce e cool pentru ei. Deja nu mai inteleg. Se pare ca masina cu care am venit li se pare cool, pentru ca de data asta ma saluta. Imediat insa imi cer tigari si realizez ca asta era motivul “apropierii” dintre oameni.
– Nu fumez. Fumatul e un obicei social, iar eu nu sunt prea sociabil.
– Da’ gagica aia de la 5 e prietena ta?
– Nu inteleg ce legatura are…
– O sa-ntelegi… pe aici i se spune “domnisoara fute-tot”, daca ieseai si tu mai des la un tenis ca baietii ai fi stiut mai devreme.
– Si tu ce crezi ca as fi facut? As fi lasat-o sa-mi scape tocmai mie? Deschid usa si intru in bloc lasandu-i intr-o stupoare din care sper sa nu iasa pana maine seara, cand ne vom intalni, probabil, din nou. Pustanii din fata blocului se torpilau cu bere la litru amestecata cu vodca ieftina, eu imi deschid barul si scot o sticla de whisky vechi de 12 ani, pe care o consider a fi rasplata pentru cat de mult iubesc muzica si pentru cat de tare urasc industria muzicala de larg consum. Je suis un connaisseur…
Din volumul in pregatire la Editura Curtea Veche. Imaginea copertei – Oana Cambrea
Cititorii pot rescrie finalul pe site-ul www.filosofiasexului.ro. Daca unul dintre ei se va dovedi mai inspirat decat autorul, urmatoarele editii ale cartii vor fi publicate cu noul final!