Am facut acest lucru avand in vedere o scurta introducere in
opera integrala a lui Plotin aparuta in limba romana la Editura
IRI. Dar, ca orice scurta introducere, textele care o formeaza
sufera de un defect de procedura, cauzat de fapt de buna intentie.
Defectul de care pomenesc aici este acela ca nu voi putea niciodata
sa fac o introducere la Plotin presat de putinatatea cuvintelor.
Tocmai de aceea este important sa-l las chiar pe el, pe Plotin, sa
va vorbeasca din textele sale.
Iar textele sale sunt talmacite admirabil in limba romana de un
colectiv aflat sub coordonarea impecabila si profesionista a
domnului Vasile Musca, traducator si cadru didactic la Facultatea
de Filosofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.
Incepand cu anul 2003, Editura IRI a publicat cele trei volume
intr-o editie bilingva (greaca veche – romana). Asupra traducerilor
din opera plotiniana nu ma pot pronunta, neavand cunostintele
filologice necesare. Ceea ce, cu toata convingerea, vreau sa
subliniez este efortul reprezentat de asemenea traduceri, efectuate
direct din limba originala a textului in cauza si date spre
publicare in varianta bilingva. Desigur ca, pe langa efortul imens
de traducere, care trebuie mereu recunoscut si promovat, mai exista
si sacrificiul pe care editurile se incumeta sa-l faca, dand spre
tipar asemenea carti despre care se stie ca nu aduc profit –
nefiind comerciale, neincadrandu-se in categoria cartilor de
succes, a “bestsellerurilor”. Este asadar de apreciat dublul
demers: cel al traducatorilor si cel al editurii. Asemenea
traduceri redau culturii romane clasici ai filosofiei pe care
fostii studenti de la facultatile de filosofie (si nu numai) se
obisnuisera sa-i citeasca in limbile moderne in care operele
acestora erau deja traduse.
Pe cine poate interesa filosofia lui Plotin? Cui poate trezi
curiozitatea textul Enneadelor? Desigur ca, in primul rand,
specialistilor. Lectura unor asemenea texte este de regula
rezervata unei elite academice. Ma intreb insa de ce nu se
apreciaza munca…Intrebare retorica, desigur. Frivolitatea are
intaietate de multe veacuri in cultura, chiar si in studiul
filosofiei. Seriozitatea pare exilata undeva intre tomurile
prafuite pe care doar cei putini, cei alesi, mai au curajul de a le
infrunta, de a se lupta cu ele.
Dar as vrea sa revin la Plotin, la Enneadele sale si la aceasta
minunata traducere. S-au mai tiparit la noi scrieri ale filosofilor
neoplatonici. As mentiona numai fragmentele din Damascius, din
“Despre primele principii”, traducerea Marilenei Vlad. De altfel,
doamna Marilena Vlad a facut parte si din colectivul format in
jurul proiectului “Plotin”, alaturi de deja mentionatul profesor
Vasile Musca, de Liliana Peculea, Alexander Baumgarten, Cristina
Andries, Gabriel Ghindea.
Dar trebuie pusa alaturi de traducerea din Plotin a colectivului de
la Cluj si versiunea domnului Andrei Cornea. Domnul Cornea ne-a
oferit pana acum primele doua volume, al treilea fiind in curs de
aparitie la Editura Humanitas. Subiectul unui posibil viitor
articol ar putea fi legat de diferentele dintre aceste doua
traduceri.
Mario Barangea. Nascut in Bucuresti. Licenta in filosofie – 2007 si Master in filosofie – 2008, la Universitatea din Bucuresti. Actualmente este doctorand in filosofie in cadrul aceleiasi universitati. Absolvent al cursurilor de diplomatie europeana ale Scolii Diplomatice din Madrid.