A inceput deja comunicarea “serioasa” Vodafone. Cu un spot foarte simpatic si, mai ales, excelent realizat: o insecta care isi traieste viata la maximum. Muzica are tonalitati exotice, e aleasa foarte bine. Dar intrebarea carcotasului ramane: de cand a ajuns meditatia asupra vietii si mortii subiect in reclama la telefonia mobila?
Ma asteptam la o campanie sobra care sa diferentieze cat de cat ludicul din verdele Connex de multinationalul rosu de la Vodafone. Dar nici chiar asa! M-am infiorat cand am vazut o reclama la Vodafone, intr-un ziar, in care se vedeau niste talpi de picioare printre flori. M-am infiorat pentru ca m-am gandit intai la moarte, abia dupa aceea la feerie in iarba… Sa trecem la clipul cu insecta buclucasa. Ideea animatiei este excelenta. Exista un val de simpatie pentru personaje animate care tot creste de ani de zile. Au aparut staruri comparabile cu Tom si Jerry, precum capcaunul Shrek sau animalutele din Ice Age. Acum avem o gaza publicitara, care aduce a cal de mare dotat cu aripi de libelula. El ar trebui sa fie intruparea hedonismului. Filozofia insa este una mult mai “hard”: daca si insecta asta simpatica, cu o viata de o zi, se poate bucura, atunci noi, oamenii, o putem face cu varf si indesat.
Punctul forte al spotului este personajul insusi. Musculita buclucasa face toti banii. O a doua maxima calitate: muzica foarte buna. Mai putin potrivita mi se pare gravitatea meditatiei: biata musca o sa moara, e o biata efemerida, ce sa facem?, sa vorbim despre asta la telefon? Filozofia lui “traieste clipa” se potriveste cu filozofia “cutare companie de telefonie mobila va taxeaza clipa cu nu stiu cati centi”? Pe de alta parte, legatura dintre agitatia musculitei si telefonia mobila exista. Se face subtil transferul de la agitatia pe care o presupune viata cotidiana la agitatia pe care o presupune prezenta in buzunar a unui telefon mobil deschis. Concluzie: suntem niste efemeride, nu se stie ce ne va lovi maine, pana atunci sa vorbim la telefon, poate aranjam cumva sa fim mai putin deprimati!
Politicienii lucreaza cu sarg la propriul brand. Deja nu mai pot fi banuiti de naivitate. Folosesc televiziunile si televiziunile se folosesc de ei. Ultimul barometru IMAS arata niste rezultate cel putin interesante. Basescu e nemiscat in ciuda unor miscari politice complet aiurea care ar fi trebuit sa-i scada din simpatizanti: scandalul CNSAS, sprit cu Becali la Blitz si altele asemenea. Vadim Tudor se umfla iar ca acum 6-7 ani. Partidul lui Gigi Becali a depasit la intentia de vot UDMR-ul. Analistii au comentat ingrijorati ascensiunea aripii antisemite. Au dreptate sa fie tulburati. Dar motivul nu e neaparat nemultumirea de guvernarea actuala, ci, cred, plictiseala de politica. In momentul in care lumea politica a devenit atat de plictisitoare, cand se discuta zece zile despre nepoata Noricai Nicolai si ultima nici nu primeste nici o sanctiune, iti vine sa consumi niste circ la OTV. Mai rau e ca legatura dintre media si politica pare a fi in Romania inca foarte rudimentara, fara filtre precum ONG-uri, sindicate, societate civila puternica. Si atunci, indiferent de contextul in care apare, indiferent de tampeniile pentru care este prezentat, politicianul castiga doar popularitate. Cine stie, poate la urmatorul sondaj Norica Nicolai intra in top zece. Doar in publicitate ar trebui sa conteze numarul aparitiilor…
Foarte scurta povestire cu ultima reclama la Petrom: avem benzina mai buna, deci toata lumea, de la cersetori la oameni de afaceri, dau buzna la statiile cu pricina sa-si faca plinul. Oare au si platit pentru un asa story luminat?
Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei Apropo, comentator in domeniile cultura, mass-media