Mult asteptat de fanii jocului-pe-calculator omonim, “Final Fantasy” e o placuta surpriza si pentru cei neinitiati – in primul rand fiindca e excelent realizat din punct de vedere tehnic.
Compus integral din imagini generate cu ajutorul computerului (Computer Generated Images – CGI), filmul isi propune inainte de toate sa aiba o infatisare cat mai veridica. Imense sume de bani si uriase cantitati de munca si talent au fost investite pentru ca personajele sa arate, sa vorbeasca si mai ales sa se miste precum ar face-o niste actori adevarati – iar rezultatul e grozav.
Sigur, sa nu va asteptati acum la imagini care sa nu poata fi deosebite de cele filmate traditional, cu oameni in carne si oase miscandu-se in fata unei camere de luat vederi.
Dar ceea ce e remarcabil la acest prim lungmetraj de fictiune compus exclusiv din CGI este, in mod paradoxal, impresia generala de veridicitate.
Daca in “Jurassic Park” – sau in recentul “Gladiator” – mixajul (sau, ma rog, suprapunerea) dintre imaginile “reale” si cele “virtuale” (sa ma ierte fizicienii pentru aceste barbarisme conceptuale) avea, cu toata bunavointa, gradul sau de stridenta, in cazul de fata e extrem de usor pentru spectator sa intre in conventie, iar odata intrat nu mai intalneste nimic deranjant.
Pe scurt, se dovedeste a fi mult mai onesta, mai eficienta si mai atragatoare solutia adoptata in “Final Fantasy” decat cele folosite in majoritatea productiilor science-fiction, unde efecte speciale mai mult sau mai putin stangace incearca sa se integreze unor peisaje reale populate de actori tridimensionali.
Orizontul – extrem de interesant si de promitator – care se deschide acum in fata cineastilor este cel al decantarii dintre tehnologia inalta si realismul necostisitor.
Daca se vor gasi solutii pentru reducerea bugetului (altminteri exorbitant) al acestui gen de film, si daca onor publicul va prinde gust de el (ceea ce deocamdata nu s-a intamplat, “Final Fantasy” fiind, in mare, un esec de box-office) atunci s-ar putea produce o impartire a teritoriilor.
“Armageddon”-urile, “Tomb Raider”- urile, “Jurassic Park”-urile – si, mai stii, poate chiar “Mission Impossible”-urile – viitorului vor fi putea fi generate integral pe computer, ceea ce va permite realizatorilor sa dea frau liber imaginatiei pana-n panzele albe, iar alde “Erin Brockovich” ale mileniului III vor continua sa fie interpretate de actori.
Principalul impediment in calea materializarii acestui scenariu este enormul atasament pe care spectatorii din toata lumea il au fata de staruri.
Cum numele vedetei de pe generic este principala valoare investita de un studio in productia filmului, si totodata principala conditionare a succesului financiar, e putin probabil ca Tom Cruise si Bruce Willis sa fie inlocuiti foarte repede de sosii virtuale.
Insa daca se incapataneaza sa mai solicite salarii de opt cifre…cine stie!
PS. A, n-am apucat sa spun nimic despre subiect! Pai ceea ce se intelege din el e asa de banal, iar ceea ce nu se intelege e asa de important in economia filmului, incat n-avea rost sa insist. Subliniez insa inca o data: imaginile sunt superbe.
Final Fantasy: The Spirits Within. SUA, 2001. Regia: Hironobu Sakaguchi. Voci: Ming Na Wen, Alec Baldwin, Ving Rhames, Steve Buscemi, James Woods.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar