de Cosmin Anghel și Mădălina Rachieru – Badea Clifford Chance

Puține inovații de pe piața de capital au avut succesul repurtat de MTNs. Originea lor trebuie căutată pe piața domestică în Statele Unite în anii ’70. Se crede că primul program MTN pe piețele internaționale a fost cel al First Interstate Bankcorp în martie 1986. Inițial aceste instrumente au suferit din cauza percepției investitorilor că ar fi cumva diferite de obligațiunile obișnuite. Însă flexibilitatea oferită emitenților, costurile de emisiune reduse și diversitatea instrumentelor incluse în program au contribuit împreună la creșterea volumului acestui produs în piață, care a început să se manifeste așa cum îl cunoaștem astăzi începând cu sfârșitul anilor ’80. În prezent, programele MTN sunt folosite cu succes de numeroase companii, de entități publice și de state pentru a atrage în mod flexibil și rapid finanțarea de care au nevoie.
Dar ce este un MTN? În esență, Programul MTN (Medium Term Notes Programme) este un program de finanțare continuă care permite emitentului (o corporație privată, o entitate publică sau un stat suveran) să emită periodic titluri de credit (medium term notes) în baza unei documentații sim­pli­ficate, standardizate, cu care investitorii sunt familiari. Deși programul permi­te emiterea de titluri cu orice ma­­turitate, de obicei titlurile sunt emise pe termen mediu, de până la 5 ani, spre deosebire de eurobonduri, care permit finanțări și pe termene mult mai lungi, de la 10 până la 30 de ani. Programul este implementat de emitent cu ajutorul uneia sau mai multor bănci de investiții, denumite aranjorii sau dealerii programului (lead arrangers sau Programme dealers), care sunt numite pentru întreaga perioadă a programului. Cu toate acestea, de fiecare dată când lansează o emisiune în cadrul programului, emitentul poate selecta și alți dealeri (așa-numiții dealers for a day) care să intermedieze emisiunea respectivă, ceea ce oferă emitentului posibilitatea de a obține condiții de emisiune favorabile.

Programele MTN sunt atractive datorită structurii lor flexibile care permite emitentului să atragă finanțări prin emisiuni de titluri de diferite tipuri (ti­tluri cu dobândă variabilă, dobândă fixă sau cu cupon zero; titluri legate de indecși, unități de fond sau acțiuni; titluri denominate în mai multe devize; obligațiuni subordonate etc.). Titlurile pot fi emise în aproape orice valută și pe termene variate (între 1 lună și 30 de ani), dar de regulă maturitatea lor este de până la 5 ani. De asemenea, în cadrul programului pot atrage finanțare una sau mai multe entități din același grup, în baza aceleiași documentații și în aceleași condiții (spre exemplu, în cadrul Programului MTN de 35 de miliarde de euro al grupului Daimler – MercedesBenz pot emite titluri șase companii din grup). Programul este de regulă listat pe cel puțin o bursă încă de la momentul stabilirii sale (de obicei pe bursele de la Londra, Luxemburg, Hong Kong sau New York), însă emitentul poate decide ulterior să listeze programul sau doar anumite emisiuni și pe alte burse.
Faptul că termenii generali ai titlurilor sunt conveniți între dealeri și emitent la momentul stabilirii programului, iar pentru fiecare emisiune de titluri mai rămân de stabilit doar particularitățile acelei emisiuni (tipul de titluri care se emit, deviza titlurilor, maturitatea, dobânda etc.), a condus la standardizarea și simplificarea considerabilă a documentației aferente fiecărei emisiuni și, implicit, la reducerea costurilor și timpului alocate fiecărei emisiuni. Comparând emisiunile independente de eurobonduri cu programele MTN, emisiunile de eurobonduri trebuie să aibă o anumită valoare ca să justifice alocarea de timp și costuri; în contrast cu eurobondurile, costurile emisiunilor din cadrul programelor MTN sunt mult mai reduse, ceea ce permite și accesarea de finanțări de valoare mai mică decât cele atrase prin eurobonduri, în funcție de nevoia de fonduri a emitentului la un moment dat. De asemenea, faptul că documentația aferentă fiecărei emisiuni poate fi întocmită rapid permite emitenților să reacționeze prompt și eficient în fața unor oportunități de finanțare avantajoase.

Majoritatea marilor corporații internaționale au lansat programe MTN; dintre cele care au programe MTN în derulare menționăm Coca-Cola (2 miliarde de euro), Carrefour (12 miliarde de euro), CEZ (6 miliarde de euro), Daimler și Mercedes-Benz (35 de miliarde de euro), GDF Suez (10 miliarde de euro), Heineken (3 miliarde de euro), OMV (3 miliarde de euro). De asemenea, multe state, inclusiv cele din centrul și sud-estul Eu­ropei, accesează finanțări prin astfel de programe, printre exemplele cele mai recente numărându-se Cehia (3 miliarde de dolari), Slovacia (4 miliarde de euro) și chiar UE cu un program de 80 de miliarde de euro lansat în iunie 2010.
În România, BCR este singura entitate care a implementat un Program MTN, lansând deja mai multe emisiuni de titluri în cadrul acestui Program. Însă și alte bănci de pe piața locală au declarat recent că au în pregătire programe MTN. De asemenea, recent Ministerul Finanțelor a anunțat că se pregătește să emită pe piața externă titluri de credit în cadrul unui Program MTN în valoare de 7 miliarde de euro și a selectat Erste Group Bank și Société Générale în calitate de aranjori ai programului.

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.