Ministrii europeni de finante au cerut recent Bancii Centrale Europene sa analizeze posibilitatea introducerii bancnotelor de 1 si 2 euro, care vor inlocui monezile de aceeasi valoare. Scopul principal al acestei initiative – care a fost discutata marti de oficialii europeni – este de a combate cresterea inflatiei in zona euro.
Apelul de a renunta la piesele metalice survine la numai doi ani dupa ce acestea au inlocuit monezile nationale ale europenilor. Pe de alta parte, reprezentantii uniunii monetare europene acceptasera cu mult inaintea introducerii monedei unice ca bancnota cu cea mai mica valoare sa fie cea de cinci euro.
Una din cauzele cresterii inflatiei in zona euro se refera la faptul ca populatia are tendinta de a “se desparti” foarte usor de aceste monezi, in special datorita valorii mici a acestora. Cel mai puternic sustinator al initiativei a fost Austria, al carei ministru de finante, Karl-Heinz Grasser, a declarat ca o asemenea masura este extrem de importanta pentru stabilitatea monetara a Europei.
“Timpul inseamna bani”
Ministrul italian de finante, Giulio Tremonti – in acelasi timp si presedinte al consiliului ministrilor de finante, ECOFIN – a mai supus dezbaterii acest plan si cu alta ocazie, insa pentru un motiv total diferit.
Tremonti a propus in cadrul unei intalniri al ECOFIN din luna iulie a acestui an oportunitatea introducerii unei bancnote de 1 euro pentru a rivaliza cu bancnota americana similara, cel putin din punct de vedere al prestigiului.
Ministrul italian nu a dat un termen precis pentru implementarea acestei masuri, insa a avertizat ca “timpul inseamna bani”.
O asemenea idee vine insa in contradictie cu initiativa unor tari precum Marea Britanie, unde monezile – apreciate pentru durabilitatea lor – vor inlocui din circulatie bancnotele de o lira sterlina.
Giulio Tremonti a explicat ca in unele tari precum Italia, oamenii sunt obisnuiti cu monezi cu o valoare aproape nesemnificativa, fapt ce genereaza de multe ori o crestere a preturilor din magazine.
Aceasta masura este susceptibila de a determina modificari ale comportamentului comerciantilor, care se vor gandi de doua ori inainte de a ridica preturile la produsele de mica valoare in masura in care plata se va realiza cu bancnote si nu cu maruntis.
Ideea fost sustinuta si de Grecia, la randul ei cu o veche traditie a “banilor marunti”, in timp ce rezistenta din partea celorlalte tari a fost practic nula.
Inainte de introducerea monedei euro, circulatia monezilor in Italia era extrem de redusa. Cea mai mica bancnota a Italiei era cea de 1.000 de lire – rerpezentand aproape 61 de centi. Austria folosea o moneda de 20 de schillingi, in valoare de 1,72$.
O asemenea masura este considerata a favoriza persoanele mai in varsta, care s-au obisnuit destul de dificil cu valoarea mare a monezilor.
Pe de alta parte, ministrul german de finante, Hans Eichel, a declarat ca este inca prea devreme pentru a produce modificari de aceasta natura.
” Ne trebuie mai mult timp pentru a ne adapta cu moneda europeana”, a declarat oficialul german, apreciind ca schimbarile trebuie operate numai in masura in care sunt cu adevarat necesare.
La randul lui, Win Duisenberg, presedintele Bancii Centrale, a fost de acord cu aceasta propunere: ” Vom pregati o lista cu avantajele si dezavantejele unei asemenea masuri pe care o vom prezenta peste un an.”
La sfarsitul anului trecut, Duisenberg a recunoscut practica multor comercianti de a profita de introducerea monedei euro pentru a creste preturile pentru tot felul de articole, de la cestile de cafea si pana la tichetele de parcare.
Cu toate acestea, introducerea noilor bancnote ar insemna pentru Banca Centrala Europeana costuri importante, avand in vedere faptul ca bancnotele se uzeaza in doi-trei ani in timp ce monezile pot fi folosite pe termen nelimitat.