Firmele de audit in plina ascensiune cauta protectie impotriva proceselor

Afacerile sunt infloritoare la cele mai mari firme de contabilitate din lume, asa ca subiectul lor favorit de lobby poate parea ironic: vor protectie guvernamentala in cazul unui esec financiar major, scrie The Wall Street Journal Europe. Profitul inregistrat de The Big Four (cele mai mari patru firme de contabilitate): PricewaterhouseCoopers, Deloitte&Touche, Ernst&Young si KPMG, a crescut cu peste 10% in ultimii ani, odata cu cresterea comisioanelor de audit. Revizuirea politicii de la inceputul acestui deceniu, in urma marilor scandaluri contabile, a insemnat mai multa munca pentru companiile de contabilitate. Una dintre principalele probleme carora trebuie sa le faca fata The Big Four este lipsa fortei de munca in conditiile in care cererea de servicii financiar-contabile este in crestere. Dar The Big Four doresc sa limiteze despagubirile pe care pot sa le ceara investitorii si toti cei implicati in cazul unor auditari defectuoase ale companiilor. Fara o astfel de protectie, spun ei, este doar o chestiune de timp pana cand una dintre ele va fi doborata de o decizie prea zeloasa din partea unei curti de justitie. Argumentul lor este sustinut de un grup influent format recent cu incurajarea ministrului american de finante Henry Paulson, pentru studierea competitiei pe piata financiara din Statele Unite. Grupul este asteptat sa recomande guvernului adoptarea unor noi protectii pentru auditori. In Europa, Comisia Europeana studiaza problema si este foarte probabil sa recomande limitarea daunelor de judecata pe care le pot plati marile firme de contabilitate. Calcularea exacta a riscurilor la care se expun auditorii nu a intrat in dezbatere. In ciuda abundentei de procese cauzate de scandalurile financiare in acest an niciuna dintre aceste firme nu a suferit o lovitura fatala de pe urma lor. Singura mare firma care a dat faliment a fost Arthur Anderson in 2002, care a cazut victima nu unui proces, ci unei condamnari pentru obstructionarea justitiei. “Nu consider ca auditorii ar avea nevoie de vreun fel de protectie speciala”, a spus Bill Kelley, consilier general la Retirement Systems, Alabama, care a dat in judecata firme de contabilitate ca urmare a scandalurilor corporatiste. “Auditorilor trebuie sa li se ceara standarde mai ridicate. Ei sunt ousiderii pe care ne bazam. Este dificil sa ai o asemenea responsabilitate, insa pentru asta sunt platiti.” Kelley si alti critici spun de asemenea ca este greu de cuantificat riscul la care se expun. Acest lucru se datoreaza faptului ca firmele de contabilitate sunt in marea lor majoritate parteneriate private care nu isi dezvaluie situatia financiara sau rezultatele. Asa ca outsiderii nu stiu cat capital au firmele, nivelul lor de profitabilitate si nici macar ce nivel de asigurare au. Riscul proceselor colective pare sa fie in scadere. Numarul de litigii care au citat auditorii ca acuzati a scazut la cinci anul trecut, de la 14 in 2002, conform Stanford Law School. Cea mai mare amenintare pentru firme a venit nu din partea proceselor civile, ci de la pretinse actiuni criminale in legatura cu purtarea lor. In afara de cazul Arthur Andersen, KPMG a trecut printr-o experienta similara anul trecut din cauza acordarii nefondate de deduceri de la taxe; procurorii federali au hotarat in final sa nu acuze firma, miscare care probabil ar fi falimentat-o. Cazurile Andersen si KPMG au facut ca unii avocati sa sustina ca The Big Four sunt deja vazuti de guvern ca prea mari ca sa dea gres. “Adevarul este ca guvernul nu a putut acuza KPMG din ratiuni tactice”, a spus Sean Coffey, partener la firma de avocatura Bernstein Litowitz Berger & Grossman, care a dat in judecata ai multe firme de contabilitate.
“Aceste grupuri pot da faliment foarte usor si acum cauta modalitati de a se face imposibili de tras la raspundere.” Firmele au demonstrat si ele ca pot sa duca poveri destul de mari. In ultimii doi ani, KPMG a platit aproape 700 mil. dolari (550 mil. euro) in amenzi si acorduri in legatura cu acuzatii criminale sau civile. In 2002, Ernst&Young a platit 335 mil. dolari pentru un proces care implica serviciile prestate catre Cendant Corp. Firmele de contabilitate sustin ca pericolul litigiilor civile este real si ca exista inca suficiente actiuni nefinalizate legate de era scandalurilor. Lucrul de care este nevoie, spun ele, este acel gen de aparare de litigii pe care o au medicii, in unele state, impotriva proceselor pentru malpraxis. Firmele spun ca este nevoie de protectie speciala pentru ca ele pot fi date in judecata nu numai de companiile pe care le auditeaza, ci si de altii, cum sunt investitorii, in incercarea de a-si recupera banii pierduti. “Costul auditului nostru nu a fost niciodata construit pentru a asigura pietele de capital”, a spus William Parrett, directorul executiv Deloitte Touche Tohmatsu, divizia internationala a Deloitte&Touche. “Nu cred ca am spus ca nu ne dorim niciun fel de responsabilitate, dar dorim ca aceasta sa fie proportionala cu participarea noastra in problema.” Firmele sustin de asemenea ca nu pot obtine o asigurare suficienta deoarece raspunderea lor este aproape nelimitata, ridicandu-se, in cel mai rau caz, la valoarea totala a cotatiei la bursa a companiilor pe care le auditeaza. Deci sunt fortati sa plateasca litigiile pentru a evita un proces. Un studiu comandat de Comisia Europeana si publicat in sepembrie a scos la iveala faptul ca totalul costurilor de judecata, litigii, taxe juridice si alte cheltuieli asociate acestora pentru evolutia pe piata americana a The Big Four s-au ridicat la 1,3 mld. dolari (1 mld. euro) in 2004, sau 14,2% din profit, in crestere de la 7,7% in 1999. In plus, conform unui stadiu comandat de asiguratorul Aon existau 20 de reclamatii nerezolvate impotriva auditorior americani in septembrie 2005, pentru care daunele cerute sau pierderile estimate se ridicau la 1 mld. dolari. Firmele de contabilitate au declarat ca nu ar putea face fata unor cheltuieli de astfel de proportii. Adeptii raspunderii legale ataca problema in contextul competitiei pe piata SUA. “Cred ca problema aceasta a raspunderii reprezinta principalul motiv pentru care companiile straine nu vin aici” pentru a-si lista actiunile la bursele din SUA, a spus Hal Scott, profesor la Harvard Law School si membru fondator al Committee on Capital Market Regulation, grupul insarcinat cu studierea competitiei. Scott a adaugat ca in timp ce procesele pot sa se comporte ca un paravan impotriva auditului de proasta calitate, “daca vom continua asa, am putea calcula valoarea corecta a despagubirilor de care ar fi nevoie pentru a evita comportarile nepotrivite, dar vom avea doar doua sau trei firme de contabilitate,” pentru ca una va falimenta. Recunoscand totusi ca problema revizuirii raspunderii auditorilor in fata legii este dificila pentru autoritatile americane, comitetul va sugera probabil ca SEC, organismul de supraveghere a pietei de capital din SUA, sa vina cu o solutie, a spus Scott. “SEC ar putea sa isi modifice proprile reguli in ceea ce priveste raspunderea”, a adaugat el. O singura idee de studiat: sa permita firmelor de contabillitate sa negocieze limitele raspunderii cu clientii lor, o practica momentan interzisa pentru a mentine independenta auditorilor.