La 60 de ani dupa castigarea independentei de catre India, companiile din aceasta tara au ambitii de expansiune pe plan mondial, scrie BBC News. Va fi insa valul de preluari de companii straine unul de succes?
Un apel telefonic in dimineata zilei de miercuri, 31 ianuarie a semnalat o noua era pentru companiile indiene.
Apelul era din partea directorului de comunicare al Tata Group. “Am castigat”, a soptit el cu o voce slaba dupa o noapte in care nu dormise. “Am castigat. Grupul Tata detine acum Corus”.
Compania indiana Tata Steel, condusa de cel pe care multi din comunitatea de afaceri din India il considera drept “Superman”-ul sectorului indian de afaceri, Ratan Tata, a castigat controlul asupra producatorului britanic de otel Corus, fostul British Steel.
Tranzactia reprezenta cea mai ampla preluare a unei companii straine de catre o companie indiana realizata pana atunci. In urma acesteia, Tata Group a devenit al cincilea mare producator de otel din lume.
Insa mai important poate, succesul ofertei a simbolizat maturizarea sectorului indian de afaceri, fapt de care Ratan Tata era constient in momentul in care a vorbit mai tarziu in aceeasi dimineata in fata presei si directorilor sai la hotelul Taj Mahal din Mumbai.
“Multi au considerat ca aceasta a fost o miscare indrazneata din partea unei companii indiene, sa preia o companie britanica de otel mult mai mare. Pentru ca aceasta este o premiera”.
Insa sentimentul de exaltare era dublat de unul de prudenta.
Multi analisti au aratat ca Tata platise prea mult pentru Corus, aproape 6 miliarde de lire sterline (12 miliarde de dolari). Unii au criticat Tata pentru ca ar fi pus mandria nationala si emotiile pe primul plan, in detrimentul simtului financiar si interesului actionarilor.
Actiunile Tata Steel au inregistrat o scadere dramatica in ziua respectiva.
Cei din familia Tata sunt cunoscuti insa pentru felul in care fac fata provocarilor.
Hotelul in care Ratan Tata a anuntat faptul ca a cucerit lumea, hotelul Taj Mahal din Mumbai, are un inceput neobisnuit. Legenda spune ca fondatorul Tata Group, Jamsetji Tata, a fost indepartat dintr-o institutie europeana din cauza originilor sale indiene. Mandria sa a fost ranita, iar Jamsetji Tata a decis sa construiasca un hotel in care putea intra oricine indiferent de rasa si culoare.
Se pare ca acum Tata Group a luat o noua tinta in vizor: marcile britanice de automobile Jaguar si Landrover, detinute in prezent de Ford.
Insa expansiunea agresiva a companiilor indiene pare a fi un subiect la ordinea zilei, conform directorului diviziei internationale a Tata, R Gopalakrishnan.
“Ceea ce s-a schimbat cel mai mult cu privire la companiile indiene este faptul ca acum avem mai multe optiuni de a ne finanta tranzactiile de peste hotare”, spune el.
In primele cinci decenii de dupa castigarea independentei, companiile din India aveau de trecut peste o multime de obstacole pentru a obtine autorizatiile necesare pentru a functiona, context favorabil dezvoltarii coruptiei, spun multi observatori.
Economia a fost in cele din urma “deschisa” in anii ’90 si de atunci reformele economice au transformat mediul de business.
In acest moment, spune directorul Mahindra & Mahindra, una dintre firmele auto cu cel mai rapid ritm de crestere din India, companiile indiene au inceput sa priveasca in perspectiva.
Investitorii straini bateau la portile Indiei, iar companiile indiene trebuia sa se consolideze sau sa dispara.
“Barbarii bateau la porti si, sincer, stiam ca nu ne vom putea apara domeniul local daca nu avem succes peste hotare”, spune Anand Mahindra.
Cu 60 de ani in urma, Mahindra & Mahindra comercializa tractoare. Acum, compania isi comercializeaza automobilele sport utilitare pana in Africa de Sud si America de Sud si pare a fi interesata de depunerea unei oferte pentru Jaguar si Land Rover.
“Ceva s-a schimbat in mentalitatea omului de afaceri indian”, spune Lakshman Vashdev, economist independent.
“Dau dovada de o incredere in sine pe care nu am mai vazut-o inainte gratie dezvoltarii rapide a economiei. Exista dorinta de a creste, de a indeplini ambitiile care nu au putut fi indeplinite decenii la rand”.