Nu nivelul taxelor este ridicat în România, ci numărul de taxe
și contribuții și plăți aferente acestora, care determină firmele
să aloce mai mult timp pentru administrarea fiscală a afacerii
decât pentru a se ocupa de businessul propriu-zis a spus ieri Peter
de Ruiter, partener la PricewarterhouseCoopers, liderul
departamentului de consultanță fiscală și juridică, la conferința
“Impactul noilor modificări fiscale asupra mediului de afaceri”,
organizată ieri de Ziarul Financiar și PricewaterhouseCoopers.
Dragoș Doroș, director Direcția Legislație și Taxe directe,
Ministerul Finanțelor, afirmă că există un proiect de lege care
prevede ca firmele să facă o unică declarație pentru toate plățile
și contribuțiile sociale. Claudia Medrega, Sorin Pâslaru
Criza
economică ce a dus la micșorarea drastică a veniturilor la buget a
determinat statul să modifice brutal legislația fiscală anul
acesta, iar cel mai mare impact asupra mediului de business l-a
avut majorarea TVA de la 19% la 24%.
Experții PricewaterhouseCoopers apreciază că într-o primă fază
statul a strâns mai multe venituri la buget (încasările din TVA au
crescut cu 47% în august 2010 față de august 2009), dar ulterior
“loviturile” fiscale primite de mediul de business vor duce la
reducerea încasărilor în pofida majorării taxelor.
“Am asistat în ultimele șase luni la o cavalcadă de trei legi și
șase ordonanțe de urgență în domeniul fiscal, începând din
martie, cu amânarea aplicării plăților anticipate și terminând
în octombrie cu anularea impozitului minim”, a spus Ionuț
Simion, partener consultanță fiscală,
PricewaterhouseCoopers
El apreciază că majoritatea noilor prevederi au fost în sens
restrictiv și au dăunat mediului de business, iar puținele măsuri
de impulsionare a activității economice – printre care scutirea de
impozit pe profitul reinvestit – nu au aplicare.
Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank România și
președintele Consiliului Fiscal, apreciază că numărul mare de
plăți pentru contribuții și taxe pe care trebuie să le facă o
companie, de peste 100, trebuie redus rapid până la nivelul
țărilor dezvoltate, de circa 20-30.
Dumitru mai apreciază că statul ar putea mai degrabă să
micșoreze contribuțiile sociale decât să scadă cota de impozit pe
profit, pentru că ar crește mai mult gradul de conformare al
companiilor. El afirmă că deși nivelul impozitului pe venit este
de 16%, rata reală de impunere este de doar 6%. Rata reală de
impunere este calculată prin raportarea banilor încasați din
impozitul pe venit la volumul real al veniturilor determinat din
conturile naționale, o metodologie prin care se calculează
produsul intern brut. Companiile preferă să plătească
angajații prin alte formule decât cele prin care sunt plătite
toate contribuțiile sociale aferente din cauza nivelului
ridicat al contribuțiilor, afirmă Dumitru.