Primul anticar al lumii
La 20 ianuarie 1961, în seara luării funcției în primire, prințesa în rochie albă îi uimește, din bal în bal, pe toți invitații. Precum Cenușăreasa, ea se culcă puțin după miezul nopții, în timp ce John continuă să se distreze, ca de obicei. Din fericire, instalarea în prestigioasa locuință îi aduce doamnei Kennedy efervescența de care avea nevoie pentru a uita aventurile soțului ei. Se apucă, imediat, de treabă. Obiectivul: să lase o urmă în istorie. Prioritatea: Casa Albă. Pregătirea acestei misiuni datează din anul 1956, la fel ca și formarea de către John a echipei câștigătoare pentru scrutinul prezidențial. “Dacă aș fi președinte”, se gândea John, “Când voi fi First Lady”, se gândea Jacqueline.
În anul 1960, Doamna Kennedy pune prima piatră la edificiul pe care vrea să-l construiască. “Soțiile președinților au obligația să aducă fiecare o contribuție. Persoanele care vizitează Casa Albă nu văd practic
nimic anterior anului 1900 (…) trebuie să descopere obiecte care dezvoltă simțul istoriei (…) M-aș simți rău dacă aș trăi aici patru ani fără să fac nimic pentru casă (…) Ca fiecare soție de președinte sunt aici pentru o durată scurtă. Vreau să fac ceva.” Scopul său nu este să-și impună gusturile, ci să găsească obiectele care au aparținut fiecărei familii prezidențiale. Jacqueline Kennedy consideră un adevărat sacrilegiu să folosești termenul de “a redecora” pe care îl detestă. Casa Albă “trebuie restaurată și asta nu are nimic cu decorarea. Este o chestiune de erudiție”. Jacqueline a crescut în mijlocul operelor de artă. Sora tatălui ei vitreg și mama ei, fac amândouă parte din societăți care apără patrimonial istoric. După părerea lui Pierre Salinger, responsabilul biroului de presă al președintelui, un mare număr de persoane din guvern, inclusiv președintele, nu sunt entuziasmate de proiectul lui Jacqueline.
Motivațiile ei sunt determinate de relația care trebuie să existe între trecut și prezent. Ea vrea să găsească obiectele care au aparținut foștilor locuitori ai Casei Albe cât mai este încă timp, înainte ca orice legătură cu istoria să fie ruptă.
First Lady nu pierde timpul, prima etapă a procesului de restaurare este decisă la 23 februarie 1961. Comitetul de Arte Frumoase de la Casa Albă, compus din paisprezece persoane este, în mod oficial, înființat. Subcomitete, care reunesc directori de muzee, se formează, etapele administrative își urmează cursul. În acest timp, First Lady, în pantaloni și tricou, înoată prin praful depozitelor unde au fost adunate, timp de un secol și jumătate, tot felul de obiecte de mobilier și multe alte piese. Jacqueline Kennedy curăță obiectele, le identifică. Ele vor trebui apoi reparate și aduse la Casa Albă.
JFK acceptă să-i facă plăcere soției sale, dar Casa Albă este vaca sfântă a americanilor, nicio cerere de fonduri publice nu poate fi lansată și afectată acestui proiect. Clark Clifford, consilier juridic al președintelui, creează Asociația Istorică a Casei Albe, cu scop nonlucrativ și stabilește “o entitate juridică care poate continua să funcționeze și în viitoarele administrații”. Asociația are obligația să angajeze un conservator, istoric, și să înceapă să facă lucruri diferite de cele ale organizațiilor existente. Leonard Charmichael, responsabil al Smithsonian8, recomandă angajarea lui Lorraine Pearce, care va fi înlocuită de William Elder și apoi de James Ketchum. Astfel, patrimonial istoric al Casei Albe este administrat de Smithsonian, niciun președinte nu va putea spune de acum încolo că vreun obiect îi aparține.
