Autoritatile fiscale sunt in curs de evaluare a impactului preturilor de transfer in ceea ce priveste tranzactiile intre parti asociate. Consecinta acestei analize ar trebui sa conduca la formularea unor reglementari mai stricte in ceea ce priveste preturile de transfer. De asemenea, se asteapta sa se introduca cerinte oficiale de raportare precum si alte metode pentru stabilirea preturilor de transfer. Proiectul codului fiscal care urmeaza sa fie discutat de guvern deja stipuleaza ca se poate utiliza orice metoda ce se alineaza indrumarilor OECD.
Ca urmare, abordarea autoritatilor in ceea ce priveste verificarea preturilor de transfer a companiilor, este de asteptat sa devina mai exigenta, in special in cazul multinationalelor. Se recomanda ca firmele sa acorde mai multa atentie tranzactiilor intre parti asociate (in special in domeniul documentatiei) pentru a se asigura ca preturile la care tranzactiile au fost efectuate nu vor fi contestate de autoritatile fiscale ca nefiind la valoarea de piata sau pentru a se asigura ca aceste preturi pot fi justificate.
Privite intr-o maniera simplificata, preturile de transfer (transfer pricing) sau preturile utilizate in tranzactiile intre parti asociate, sunt preturile la care entitatile afiliate, cum ar fi de exemplu companiile ce fac parte dintr-un grup multinational, tranzactioneaza bunuri si servicii intre ele.
Principiul central ce sta la baza intregii analize de transfer pricing este cel al “valorii de piata” (asa numitul arm’s length principle). In spiritul acestui principiu, preturile utilizate in tranzactiile intre parti asociate ar trebui sa fie egale cu cele care s-ar fi perceput intre entitati independente, in circumstante similare.
In ultimii ani, autoritatile fiscale din Europa Centrala si de Est au devenit din ce in ce mai interesate de problema preturilor de transfer si au inceput sa investigheze in mod agresiv politica de preturi a companiilor cu entitati straine affiliate, pentru a se asigura ca profiturile acestor companii nu sunt distorsionate de preturile mai mici sau mai mari practicate in tranzactiile cu partile asociate. Este de asteptat ca, in viitorul apropiat, autoritatile fiscale din Romania sa-si intensifice si ele interesul in aceasta arie de investigatie.
Regulile privind pretul de piata au fost introduse in Romania inca din anul 2000: legea impozitului pe profit, adoptata in iulie 2002, si normele sale de implementare constituie in prezent cadrul legislativ al practicarii preturilor de transfer in Romania. Legislatia introduce principiul “valorii de piata” pentru tranzactii intre parti asociate, la fel ca si abordarile pentru stabilirea preturilor de transfer pe baza metodelor traditionale recomandate de indrumarile OECD (si anume: metoda compararii preturilor, metoda cost plus si metoda pretului de revanzare). Cu toate acestea, nu exista cerinte precise in legatura cu documentatia pe care firmele trebuie sa o intocmeasca pentru justificarea preturilor utilizate in tranzactiile intre parti asociate. Cerintele de raportare actuale se refera numai la precizarea valorii serviciilor prestate sau platite nerezidentilor.
Chiar daca legislatia privitoare la preturile de transfer este in vigoare si autoritatile fiscale au dreptul sa verifice preturile utilizate in tranzactiile intre parti asociate, aplicarea si utilizarea principiilor de transfer pricing nu este inca o practica utilizata in Romania. Nu exista nici o informatie directoare cu privire la metodologiile ce vor fi utilizate de autoritatile fiscale in aceasta privinta.
Pana in prezent, in Romania, nu s-au intocmit proceduri speciale de audit fiscal in ceea ce priveste preturile utilizate in tranzactiile intre parti asociate. Astfel, investigarea preturilor de transfer ar face parte din procedurile generale de audit fiscal deja existente si ar fi efectuate de oficiali fara pregatire speciala sau expertiza in domeniul transfer pricing. Totusi, in ultimul timp, autoritatile fiscale au inceput sa includa in tematica de control si verificarea preturilor utilizate in tranzactiile intre parti asociate.
Nu se considera ca exista industrii expuse in particular riscului de a fi investigate, si, ca urmare, exista posibilitatea ca fiecare industrie sa fie investigata in viitorul apropiat din perspectiva pretului de transfer.
Incepand cu anul 2000, autoritatile fiscale din Romania au manifestat un interes sporit pentru contractele de servicii de management ce constituie in prezent cel mai contestat tip de tranzactie. In acest sens, autoritatile fiscale vor chestiona deductibilitatea onorariilor pentru serviciile inter-companii.
De asemenea, exista un numar tot mai mare de cazuri in care autoritatile vamale au inclus in valorea bunurilor importate si redeventele si taxele de licenta, ajustand astfel valoarea taxelor vamale, precum si cazuri in care autoritatile au investigat pretul de vanzare a bunurilor tranzactionate intre parti asociate.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.