“Draga, vreau sa-ti spun ceva: te-am inselat!” Si ea raspunde usurata: “Ah, credeam ca mi-ai stricat frigiderul”. Si alte scene din seria pentru Domo facute de agentia Odyssey intra in aceeasi categorie de umor sexist. Sa mai amintim masina de spalat tinuta bine in brate de o nevasta supusa pe care barbatul o inchide in spate, in masina de transport? Seamana mai mult cu un arest decat o casnicie… Doua teme apar supra-exploatate in aceasta primavara, in pauzele publicitare: femeia “de uz casnic” si adrenalina in exces.
Spre deosebire de alte reclame “tari” (deci cu femei casnice si supuse), seria Odyssey are totusi bine dozata ironia. Macar razi tocmai pentru ca a fost exacerbata parodic incorectitudinea politica. Mai rau e cand sexismul apare gratuit. In plus, pasivitatea femeii in fata inselatoriei arata o posibila societate libertina romaneasca destul de amuzanta. Liberi in ce priveste ingradirile sexuale, mai putini liberi in ce priveste ratele…
Spotul cu femeia vazuta ca un bun suport pentru masina de spalat e mai putin amuzanta tocmai pentru ca se apropie prea mult de realitatile romanesti. Ar fi afectat cumva poanta reclamei un scenariu in care barbatul ar fi fost cel care tinea masina de spalat si era inchis in autoutilitara? In nici un caz, multi ar spune ca ar fi iesit mult mai amuzant.
La capitolul “barbati tari si fara mila” nu se putea sa uitam noul spot Bergenbier, cu un barbat care vrea sa-si pastreze gustul schimbarii chiar si cand sta cu mireasa in brate. O femeie apetisanta se indreapta spre lift, iar supermanul nostru, desi impovarat fizic cu aleasa inimii, reuseste sa tina usa deschisa pentru o vecina plina de sex-appeal. Este amuzanta nu atat gluma proasta pe seama miresei, cat flatarea barbatului de catre o companie de bere. In traducere libera, acest spot ar putea fi interpretat astfel: barbatii sunt clientii nostri si noi ii vom peria indiferent de cum arata, cat de mari le sunt chelia, burta etc.; sunt clientii nostri si trebuie sa-i facem pe toti sa se simta macho!
Si fiindca veni vorba de flatarea clientului, nimic nu e mai placut decat sa stii ca bei o bautura care iti garanteaza ca-i va potoli setea “fiarei din tine” sau care este un substitut de viata la maximum… Este vorba, bineinteles, despre batalia Pepsi Max – Sprite, foarte prezenta pe ecranele noastre in aceasta primavara. Farmecul acestor reclame vine tocmai din “targetarea” stranie a produsului: clientii care ar vrea sa aiba imagine de “oameni ai extremelor”, dar care nu prea pot s-o aiba din diverse motive… Sunt bauturi care tin loc de experiente extreme. Cele de anul acesta sunt mai spectaculoase, mai amuzante, dar cea mai reusita din istoria acestei confruntari ramane seria Sprite de acum cativa ani in care era demitizat efectul miraculos al bauturilor. De exemplu: un adolescent sare la cos pentru un slam-dunk spectaculos, dar nu reuseste nimic, sloganul fiind: Sprite nu te ajuta sa sari mai mult, dar iti potoleste setea…
Complet anti-flatare sunt reclamele la unele cosmetice. Anti-flatare insemnand un soi de “mustruluire” a clientului pentru ca nu foloseste respectivul produs. Asta nu se va intampla decat rareori atunci cand publicul vizat va fi masculin. In schimb, publicul feminin merita tras de urechi, tot timpul trebuie avertizat: ai grija ca te ingrasi, ai grija ca ai cearcane, vezi ca trebuie sa-ti schimbi detergentul. Cele mai sugestive reclame sunt cele la sampon in care personajului feminin “nespalat pe cap” i se intampla tot felul de nenorociri: nimeni n-o baga in seama, este privita cu dispret, cade pur si simplu pe scara sociala. In schimb, cand parul ii sta umflat complet nefiresc toti o admira, barbatii flirteaza cu ea, este paradisul. Barbatii si femeile sunt tratati diferit si in calitate de clienti. E un truism. Dar nu-i asa ca e interesant sa vedem ca EI sunt mai ales flatati, iar ELE sunt mai ales amenintate de riduri, celulita, pleostirea parului si cati alti dusmani?!…
* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media.