Temerile legate de nivelul ridicat al deficitului de cont curent al Statelor Unite au generat o tendinta descendenta a monedei americane. Pietele monetare se tem acum ca declinul, ce s-a produs pana acum in mod gradual si ordonat, se va produce in mod haotic, arata Financial Times.
Mervyn King, guvernatorul Bancii Angliei, nu putea fi mai ferm saptamana trecuta in anticiparea evolutiilor monetare pe plan global. “Nu am nici o idee legat de evolutia viitoare a ratelor de schimb si nu am nici o intentie de a incepe vreodata sa lansez previziuni in aceasta privinta,” declara King. De la alegerile din Statele Unite, totusi, investitorii de pe pietele monetare au adoptat o atitudine diferita. Dolarul, cred acestia, se misca intr-o singura directie, si anume in jos.
Asupra monedei americane au inceput a fi exercitate noi presiuni din momentul in care a devenit clar faptul ca George W. Bush a fost reales in functia de presedinte. In cele doua saptamani si jumatate ce au urmat acestui moment, valoarea dolarului a scazut cu 2,5% in raport cu cea a monedei europene si cu 1,9% in raport cu yenul. Aceasta scadere indica o accelerare a declinului constant inregistrat de dolar din 2002. De la inceputul acelui an, dolarul a pierdut 32 puncte procentuale in raport cu moneda euro si 21 in raport cu yenul. In raport cu principalele monede, dolarul a scazut in prezent pana la un nivel raportat ultima oara in anul 1995.
In legatura cu investitorii si traderii de pe piata monetara se stie ca nu se pot concentra decat asupra unei singure teme intr-un anumit interval de timp si ca acestia recurg la tema respectiva pentru a explica orice evolutie a ratelor de schimb. In primul trimestru al acestui an, investitorii erau ingrijorati in legatura cu cele doua deficite structurale inregistrate de Statele Unite. In momentul in care rata somajului a inceput sa scada in primavara, traderii au recurs la tema dezvoltarii ciclice. Anticipand ca rapida redresare a ratelor dobanzii in Statele Unite de la nivelurile scazute inregistrate initial va duce la o intarire a monedei americane, acestia au impins in jos moneda europeana de la 1,29 dolari pana la 1,18 dolari.
Totusi, in contextul redresarii usoare a economiei americane pe fondul cresterii preturilor la petrol, traderii cautau cu disperare o noua tema. Aceasta le-a fost oferita de realegerea lui Bush.
“Oamenii se gandesc la noul mandat castigat de Bush si la ce impact va avea realegerea acestuia asupra strategiilor fiscale,” spune Adam Cole, strateg pe probleme monetare in cadrul Royal Bank of Canada. “O crestere a deficitului bugetar va duce probabil la o crestere a deficitului de cont curent, si asta va insemna probabil inca patru ani de valoare scazuta a dolarului”.
Derek Halpenny, analist pe probleme monetare in cadrul Bank of Tokyo-Mitsubishi, atrage atentia asupra “perspectivelor foarte sumbre” legate de evolutia dolarului pe termen scurt. “In contextul in care intreaga piata valutara se concentreaza in prezent exclusiv asupra problemei deficitelor bugetare si de cont curent inregistrate de Statele Unite, exista riscul real al declansarii unei crize de incredere,” spune acesta. Strategia referitoare la un “dolar puternic” anuntata de Trezoreria americana nu se mai bucura de la fel de multa credibilitate pe piata monetara.
Sean Callor, strateg pe probleme monetare in cadrul companiei de consultanta IdeaGlobal, rezuma starea de fapt a pietei. “In anii ’90, acest tip de strategie chiar insemna ca Statele Unite se bucurau de beneficiile aprecierii dolarului prin mentinerea sub control a inflatiei si a ratelor dobanzii si incurajarea investitiilor straine. In ultimii ani, insa, aceasta strategie si-a pierdut consistenta”.
Stephen Jen, director al departamentului de strategie monetara in cadrul Morgan Stanley din Londra, spune: “Piata pare foarte hotarata sa determine o scadere a dolarului, iar aceasta miscare pare sa se bucure de acordul Statelor Unite”. Aceasta perceptie i-a incurajat pe speculatori sa vanda dolari imprumutati in asteptarea unei scaderi a valorii dolarului, moment in care acestia pot fi rascumparati obtinandu-se in acest fel profit. “Riscul la care se supun speculatorii este foarte scazut. Acestia vor continua sa vanda dolari pana cand vor avea un motiv sa se opreasca,” spune Michael Woolfolk, strateg in cadrul Bank of New York.
Administratia americana nu si-a schimbat insa strategia privitoare la dolar. Strategia acesteia a reiterat in mod consistent faptul ca pietele ar trebui sa determine valorile valutare si ca orice interventii in sensul castigarii unor avantaje nu este spre beneficiul tarii pe termen lung. Pe timpul mandatului lui Clinton, incepand cu 1995, s-a intamplat ca dolarul sa creasca, in asa fel incat strategia legata de un dolar puternic era pe deplin in acord cu miscarile pietei. Singura modificare semnificativa din ultimii opt ani a survenit in cadrul intrunirii din luna februarie a grupului principalelor sapte tari industrializate. In cadrul acesteia se declara: “Volatilitatea excesiva si evolutiile haotice legate de ratele de schimb afecteaza cresterea economica”. Saptamana trecuta, Trezoreria americana a aratat in mod clar ca nu crede ca a existat o volatilitate excesiva si nici nu s-au manifestat evolutii haotice ale acestor rate.
Vorbind in cadrul unei intruniri a Royal Institute of International Affairs din Londra, John Snow, secretar in cadrul Trezoreriei americane, si-a reiterat credinta conform careia evolutia monetara ar trebui sa fie stabilita de catre “piete monetare deschise, competitive” si ca acest lucru este constistent cu politica unui dolar puternic. Traderii au considerat insa comentariile lui Snow drept un motiv suplimentar pentru a vinde dolari. Daca Snow ar fi refuzat sa vorbeasca despre aceasta politica, traderii ar fi interpretat poate acest lucru drept o schimbare de strategie.
Pietele considera in acelasi timp intrunirea din aceasta saptamana a ministrilor de finante ai grupului celor mai mari 20 de economii drept un test legat de atitudinile de ordin politic privitoare la valoarea dolarului. Politicienii germani au aratat in mod repetat ca intrunirea G20 nu este rezervata discutarii problemelor legate de ratele de schimb, insa traderii cred ca exista totusi o sansa ca declaratia facuta de G20 sa semnaleze o noua atitudine fata de monedele globale in randul celor mai avansate economii aflate in curs de dezvoltare.
Pietele monetare se tem acum ca declinul dolarului, ce s-a produs pana acum in mod gradual si ordonat, se va produce in mod haotic. In cazul in care volumul net al investitiilor straine intrate in Statele Unite nu va fi suficient pentru ca acestea sa-si poata finanta deficitul de cont curent de 600 miliarde de dolari, moneda americana ar putea inregistra o scadere dramatica. Acest fapt ar putea genera o crestere a ratelor dobanzii si o incetinire a ritmului de crestere economica. Efectul acestor evenimente asupra mai putin flexibilelor economii europene si japoneze ar putea fi semnificativ.
Riscul crearii acestei situatii nu este foarte clar, dar nici nul, arata Raghuram Raja, economist-sef in cadrul Fondului Monetar International.
Statele Unite nu intampina dificultati foarte mari in atragerea de capital necesar finantarii deficitului de cont curent, iar randamentul scazut al obligatiunilor emise de trezorerie indica faptul ca economia americana inca se bucura de un nivel ridicat al increderii. Volumul investitiilor straine in active americane a scazut in luna august, contribuind la actuala scadere a valorii dolarului, dar date facute publice de Trezorerie in aceasta saptamana aratau ca intrarile de capital strain au crescut din nou in luna septembrie.
Volumul net al intrarilor de capital in anul incheiat in luna septembrie, de 657 miliarde de dolari, a depasit nivelul deficitului comercial de 445 miliarde de dolari inregistrat in aceeasi perioada. Totusi, Ashraf Laidi, analist in cadrul MG Financial Group din New York, arata ca cererea externa de active americane este in scadere. Cu un an in urma, Statele Unite importau de doua ori mai mult capital pe luna decat aveau nevoie pentru a-si acoperi deficitul comercial. Diferenta s-a redus, insa.
Fluxurile de capital au un caracter volatil, iar pericolul atat pentru Statele Unite, cat si pentru intreaga lume, este ca dolarul sa inregistreze un declin necontrolat inainte ca deficitul de cont curent al Statelor Unite sa se reduca.
Numerosi economisti universitari au calculat ca, chiar daca economia americana va inregistra o crestere echilibrata pe viitor, contul curent va creste rapid. Problema este ca importurile americane reprezinta 16% din PIB in timp ce exporturile constituie numai 11% din PIB, astfel incat o crestere economica echilibrata sporeste valoarea exporturilor mai rapid decat pe cea a importurilor. Pe baza unor calcule similare, Maurice Obstfeld si Kenneth Rogoff din cadrul universitatilor Berkeley si Harvard au calculat ca datoria externa neta a Statelor Unite va creste de la aproape 25% din PIB pana la 40% pana in anul 2007.
In perspectiva unei posibile crize in cativa ani, problema ce-i preocupa in prezent pe economisti, bancheri centrali si politicieni se leaga de metodele ce ar putea fi puse in aplicare in scopul reducerii deficitului de cont curent si a excedentelor corepunzatoare din Asia si Europa.
In cadrul dezbaterilor de ordin politic din America, administratia infatiseaza adesea actualul deficit de cont curent drept un succes. Refrenul este ca Statele Unite au un exces de oportunitati de investitii pe care strainii doresc sa le valorifice. Acest lucru a fost adevarat pana in anul 2000, cand investitiile ca parte din PIB cresteau. De atunci, insa, acest procent se afla in scadere si nu explica actualul deficit de cont curent. In contextul in care guvernul american a inceput sa se imprumute masiv, economiile la nivel national au scazut si mai rapid, cauzand o accelerare a ritmului de crestere a deficitului de cont curent.
Unii politicieni americani sunt insa mai realisti. Snow arata ca deficitul este “o responsibilitate comuna” necesitand o crestere a nivelului economiilor in Statele Unite, o crestere mai accelerata in alte tari si o mai mare flexibilitate monetara in cadrul marilor economii, in special in China.
Totusi, exista un sentiment general de scepticism cu privire la posibilitatea atingerii acestor tinte.
In cazul Chinei nu pare sa existe o dorinta reala in ceea ce priveste o reevaluare monetara.
In ultimii ani, posibilitatea redresarii economiilor europene si japoneza pe baza cererii interne nu mai este sustinuta decat de eternii optimisti. Aceste economii se bazeaza in mare masura pe cresterea exporturilor cat priveste redresarea, iar, pe fondul inregistrarii unui ritm mai lent al cresterii exporturilor in trimestrul trei, ratele de crestere au scazut de asemenea.
Iar sectoarele public si privat ale Statelor Unite nu dau semne de sporire a economiilor. Noua administratie s-a angajat sa reduca deficitul bugetar in decurs de patru ani, dar putini specialisti independenti cred ca acest lucru se va intampla.
In cazul in care deficitul de cont curent al Statelor Unite nu se reduce sau continua sa creasca si daca o mare parte a restului tarilor continua sa se bazeze pe Statele Unite pentru a indeplini rolul de motor de crestere, tendinta descendenta a dolarului va continua cu siguranta.
The Institute for International Economics estimeaza ca este necesar ca dolarul sa scada cu 30 de puncte procentuale de la nivelul maxim inregistrat in 2002 pentru ca deficitul de cont curent sa poata fi redus pana la 2-3% din PIB, un nivel ce ar stabiliza nivelul datoriei externe nete in raport cu PIB la 50%.
Acesta este unul din rarele momente in care parerile pietelor monetare si ale celor mai de seama economisti coincid. catalina.apostoiu@zf.ro