“Absența creșterii economice este marea dezamăgire acum când ne apropiem de finalul acestui acord. La fel de adevărat este că reformele ar fi putut merge mai repede, însă chiar și așa au făcut ajustări foarte importante, s-au implementat politici corecte și s-a revenit pe calea disciplinei fiscale”, a declarat Franks ieri pentru ZF.
Este pentru prima dată când un înalt oficial implicat în acest acord admite marele eșec al proiectului de a scoate România din criză.
FMI a avut întreg anul trecut pe agendă problema creșterii economice și și-a dorit foarte mult să-și treacă în palmares readucerea României pe o traiectorie de creștere prin acordul de doi ani încă din 2010.
Potrivit unor surse oficiale, în cursul negocierilor de anul trecut, mai ales la runda din vară de dinaintea majorării TVA și a tăierii salariilor, FMI a pledat pentru variante care să plaseze economia pe creștere, ajungându-se chiar la disensiuni cu BNR, a cărei poziție a fost și este că nu trebuie reluată creșterea PIB până când nu avansează reformele și nu se restructurează economia.
Acum BNR a ajuns la o atitudine ambiguă, în care pe de o parte refuză să reducă dobânda semnal, dar în același timp a presat dobânzile de pe piața monetară să coboare mult sub pragul de 6,25% pe an.
Cert este că acordul cu FMI, parte principală a uriașului împrumut de 20 mld. euro luat de România în 2009, nu se poate lăuda cu scoaterea din recesiune. Cu alte cuvinte, se poate pune problema de ce a fost necesar un asemenea acord gigant dacă chiar în condițiile unei injecții de 10 miliarde euro în 2009 și încă 7 miliarde de euro în 2010 economia a avut în cei doi ani o cădere totală de 10%.
Ca atare, Franks își “reportează” speranțele pe care le avea în urmă cu un an. “Sunt foarte optimist în privința reluării creșterii în acest an și cred în prognoza noastră de 1,5%. Exporturile au fost un factor pozitiv și în 2010 și vor continua să joace un rol important, dar mă aștept ca și cererea internă să înceapă să dea semnale pozitive.”
Care este totuși marea realizare a acordului cu FMI pentru care România și-a asumat o datorie atât de mare?
“Nu a avut loc o criză bancară în România datorită acțiunii ferme a băncilor și a BNR”, afirmă Franks, sugerând că ar fi existat un pericol real în acest sens.
Citiți și Câți bani mai are România de luat de la FMI, CE și BM
BNR și FMI se laudă cu faptul că nu a fost nevoie ca statul să injecteze capital în vreo bancă deși în realitate băncile au fost susținute prin eliberarea de rezerve minime obligatorii, care a compensat reducerea finanțărilor de la băncile-mamă. Practic, banii de la FMI au înlocuit în rezerva valutară a BNR o bună parte din stocul reprezentat de rezervele minime în valută ale băncilor. Tot la capitolul realizări Franks bifează politicile de reformă care au fost implementate, totuși după doi ani de poticneli și tărăgănări din partea autorităților reprezentantul fondului nu scapă de marea temere: să nu alunecăm înapoi.
“Da, reformele ar fi putut merge mai repede, dar acum este crucial să construim pe baza realizărilor pe care le avem, să le consolidăm și să ne asigurăm că România nu alunecă înapoi.” El spune că aceasta este și ținta noului acord pe care începe să îl negocieze săptămâna viitoare la București.
“Noul acord nu se va concentra atât pe ceea ce nu s-a făcut cât pe ideea de continuare a politicilor corecte care au început să fie implementate.”
Admițând întârzierea cu care a fost adoptat bugetul pe 2011, Franks remarcă “vocea” pe care începe să o aibă Consiliul Fiscal în penalizarea devierilor de la principiile legii responsabilității fiscale. De altfel, și Guvernul s-a angajat în ultima scrisoare de intenție să întărească acest organism. Franks spune că este crucială credibilitatea politicii fiscale pentru a fi încurajată creșterea economică.
“Stimulul fiscal nu este disponibil pentru încurajarea creșterii și atunci trebuie urmată calea credibilității politicii fiscale și dacă această credibilitate fiscală este solidă, lasă loc pentru relaxarea politicii monetare. Si chiar dacă nu se ajunge la o relaxare formală în politica monetară, credibilitatea fiscală înseamnă reducerea riscului de țară, ceea ce înseamnă dobânzi mai mici și implicit încurajarea creditării companiilor.”
De cealaltă parte a balanței rezultatelor acordului cu România Franks menționează problema pierderilor mari pe care continuă să le înregistreze companiile de stat. “Nu este vorba doar de cele zece companii monitorizate, întreg sectorul de stat are o serie de probleme asupra cărora va trebui multă atenție.” Și Guvernul se arată hotărât să se implice în reluarea creșterii economice.
“Odată ce au fost luate măsuri drastice pe partea de cheltuieli se creează premisele pentru creștere. Este rolul Guvernului să dea un impuls consumului și investițiilor și nu poți să faci asta decât dacă creezi spațiu fiscal. Problema cea mai dificilă este cum să optimizezi cheltuielile pentru a putea face investiții”, afirmă Bogdan Drăgoi, secretar de stat în Ministerul Finanțelor, responsabil cu Trezoreria. El reafirmă ținta de creștere a PIB cu 1,5% pentru 2011. “Cred că după ce am luat măsurile corecte în 2010 creșterea care va veni va fi sustenabilă și avem premisele pentru a crește la o viteză relativ constantă în anii următori.
Guvernul nu vrea să suprataxeze băncile
Guvernul nu are pe agendă introducerea unei taxe speciale pentru bănci, a declarat Bogdan Drăgoi, secretar de stat în MF, la o conferință bancară dedicată regiunii, la Viena. “Da, avem nevoie de venituri, dar cred că mai întâi trebuie optimizate cheltuielile și colectarea impozitelor. Nu cred că trebuie să mărești veniturile prin măsuri one off (cu efect singular după adoptare – n. red.). Nu vom introduce o taxă pe bănci, nu este pe agendă”, a spus Drăgoi.