Misiunea comună a FMI, Co­misiei Eu­ro­pene și Băn­cii Mondiale va începe astăzi a patra eva­lua­re a acor­dului stand-by pre­ven­tiv, fiind pentru prima dată după mai bine de doi ani de austeritate când oficialii in­sti­tu­țiilor interna­țio­nale sunt “întâmpinați” de români în stradă, în mijlocul protestelor.

Protestele sunt rezultatul unor tensiuni sociale care s-au acumulat în timp și care mocneau, în condițiile în care în ultimii doi ani românii a trebuit să înghită “pilule” ama­re, agreate de auto­ritățile române cu FMI și Comisia Eu­ropeană, ce au ve­nit sub forma tă­ierii salariilor buge­tarilor cu 25% sau a majorării TVA cu 5%.

Cu ajutorul mă­su­rilor dure de aus­te­ritate și al rolului de “elev silitor în fața FMI”, România a reușit în ultimii ani să-și îmbunătățească imaginea în ochii inves­tito­rilor și ai agențiilor de rating. Și economia a reușit anul trecut chiar să revină în teritoriul pozitiv după doi ani de recesiune. Însă, avansul statistic al PIB nu a ajuns să fie resimțit de ro­mâni. Iar aura de stabilitate riscă să se evapore odată cu protestele care par să fie de neoprit.

FMI caracteriza până acum programele cu România ca fiind un succes de natură să readucă încre­derea investitorilor în econo­mie și să mai alunge lipsa de încredere a populației privind viitrul. Însă, românii nu și-au recăpătat încrede­rea și, în plus, sătui de măsurile de austeritate, au ieșit în stradă să-și ceară drepturile.

“Mergând pe străzile Bucureș­tiului și făcând comparație cu acum un an, doi în urmă, observ o amelio­rare a activității economice. În loc să văd magazine care se închid, văd ma­gazine care se deschid. Cred că există sen­timentul că am trecut hopul”, de­clara în noiembrie 2011 Jeffrey Franks, șeful misiunii de evaluare a FMI la emisiunea “După 20 de ani”, de la Pro TV.

Rămâne de văzut ce constatări vor face de această dată, până la sfâr­și­tul vizitei, în 6 februarie, reprezen­tanții FMI și ai Comisiei Euro­pe­ne “mergând pe stră­zile Bucureș­tiului” sau discutând cu au­to­ritățile româ­ne, re­prezen­tanți ai par­ti­de­lor politice, sin­di­ca­te, organizații de business, bănci și repre­zentanți ai societății civile.

În majoritatea țărilor europene care au luat măsuri de austeritate fie din proprie ini­țiativă, fie ca urmare a unor acorduri cu Uniu­nea Europea­nă și FMI scena politică s-a schimbat radical anul trecut. În Irlanda, Por­tu­galia și Spania guvernul a fost schim­bat în urma unor alegeri, în timp ce în Grecia premierul George Papan­dre­ou a de­mi­sionat din cauza presiu­nilor, soartă pe care a avut-o și omo­lo­gul său italian Silvio Ber­lusconi. Ambii au lăsat pe umerii unor ex­perți misiunea îndreptării economiei, tehnocrații Lucas Papademos și Mario Monti.

Evaluarea FMI ar trebui să fie pozitivă ținând cont că majoritatea criteriilor au fost îndeplinite: ținta de deficit bugetar a fost respectată, inflația a intrat în intervalul țintit de BNR. Poate autoritățile române vor în­cerca și vor reuși să negocieze cu repre­zentanții misiunii FMI și ai Comisiei Europene măsuri de natură să detensioneze situația.

Teoretic, nu se pune însă pro­ble­ma unor măsuri populiste precum majorarea pensiilor sau alte măsuri care să pună presiune asupra bugetu­lui având în vedere că autoritățile române trebuie să reducă în acest an deficitul bugetar sub 3% din PIB (pe metodologia europeană, ESA).

Auspiciile pentru acest an nu sunt foarte favorabile având în ve­de­re că la nive­lul zonei euro contracția pare să fi început din T4 2011.

Creșterea economică va încetini în acest an sub presiunea crizei dato­ri­ilor suverane, prog­nozele ajus­tate ale analiștilor mergând spre 0,5-1,5%. La deteriorarea perspecti­ve­lor de creștere economică în zona euro și per­spectivele încetinirii activității de cre­ditare se adaugă și efectul negativ mai mare din partea agriculturii – ca urmare a com­parației cu producția agricolă de ex­cep­ție din 2011 și a secetei dinspre finele anului.

Guvernul mizează pe o creștere econo­mică de 1,8-2,3% în acest an.

Al nouălea acord pe care Româ­nia l-a semnat anul trecut cu FMI și CE, de tip pre­ventiv, are pe agendă stimularea econo­mi­ei prin reforme struc­turale și atragerea unor in­vesti­tori strategici pentru o serie de com­pa­nii de stat. Rămâne de văzut dacă vor fi sau nu atrași banii de la Fond și de la Co­mi­sia Europeană având în vedere situația finanțelor publice și contextul extern incert.

Pe durata acordului parafat în 2009 cu FMI, economia nu a reușit să iasă din recesiune, iar companiile de stat au continuat să înregistreze pier­deri uriașe și să genereze arierate. Iar eco­nomia a rămas în recesiune în 2009 și 2010. Autoritățile au susținut că vor asigura relansarea economiei, însă “rețeta” FMI de reducere a chel­tuielilor bugetare a lăsat puțin spațiu pentru investiții publice.

Ce angajamente sunt în scrisoarea de intenție și în memorandumul tehnic

  • Reducerea anvelopei salariale sub 7,2% din PIB în 2012;

  • Creșterea prudentă a salariilor și pensiilor în acest an, în cazul în care condițiile economice vor permite;

  • Reducerea numărului de angajați în sectorul bugetar prin continuarea politicii de ocupare a unui singur post din șapte vacantate;

  • Arieratele companiilor de stat selectate trebuie să se reducă de la 15,9 mld. de lei la sfârșitul lunii decembrie 2011 la 5 mld. de lei în decembrie 2012;

  • BNR trebuie să informeze imediat FMI și CE în cazul în care rezerva valutară se diminuează cu mai mult de 600 mil. euro sau dacă stocul rezervei scade sub pragul de 23 mld. de euro;

  • Banca centrală trebuie să raporteze lunar stocul datoriei externe pe termen scurt în cazul băncilor și al companiilor;

  • Ministerul Finanțelor trebuie să informeze lunar FMI și CE privind datoria publică.