În Piața Romană, foarte aproape de gura de metrou, magazinele de îmbrăcăminte, cafenelele și restaurantele de la parterul blocurilor sunt mereu pline de oameni, majoritatea tineri pentru care nu există nicio istorie dincolo de vitrinele magazinelor.

Pe cei mai în vârstă, orice întrebare legată de istoria blocului de deasupra magazinelor îi oprește în loc.

“Pe acest amplasament era un bloc vechi, construit în anii 30 – 40 și avea numele pe care l-am moștenit și noi, Casata, de la cofetăria care era amplasată la parter. Știu că, la cutremurul din ’40, blocul ar fi avut ceva probleme la unul dintre stâlpi și nu s-a consolidat corect, motiv care a contribuit la dărâmarea blocului la cutremurul din 1977. Când s-a construit blocul nou, știu că s-au dat locuințe foștilor proprietari sau locatari care au rămas în viață. Lor li s-au dat cu prioritate apartamente în acest bloc. O parte s-au dat altor salariați”, povestește unul dintre locatarii blocului.

Pensionarul de aproape 70 de ani spune că arhitectura actualului imobil nu are nicio legătură cu cea a vechiului bloc și povestește despre magazinul Leonida, din imediata apropiere, unde “la un moment dat găseai și icre roșii și negre”.

Locatarul din blocul Casata spune că se simte în siguranță în construcția ridicată după cutremur, explicând că s-au făcut calcule pentru un cutremur de gradul opt, pentru că așa au fost indicațiile la vremea respectivă.

La câteva sute de metri mai în față, înspre Universitate, este blocul Scala, despre care bucureștenii spun că nu a rămas “decât un morman de moloz” după cutremurul din 1977. Astăzi, la parterul său este un magazin de parfumuri și produse cosmetice.

“Eu am fost martor la blocul Scala pentru că stau la Orizont. Eram cu un amic care locuia aici și chiar aici ne despărțisem, pentru că el a plecat să-și plătească chiria la garaj. Până s-a întors, eu am ajuns acasă și blocul lui a căzut. A găsit un morman de moloz. Nevasta și copilul lui au murit. El a scăpat doar pentru că s-a dus să-și plătească chiria. Pe urmă, tot aici, un alt amic al meu, care era cu maică-sa, cu taică-său, copiii, toți au murit, iar el a scăpat pentru că a stat de marți până vineri sub dărâmături. Aici l-am găsit”, povestește, arătând spre blocul Scala, un bătrân de 82 de ani care spune că se numește Costică.

Tot el spune că actualul bloc Scala a fost modificat.

“Aici (pe laterală – n.r.) era intrarea și erau niște coloane pe care le-au tăiat și astfel i-au slăbit rezistența. Și în față și pe laterală nu se mai putea trece cu mașina pentru că era numai moloz. Când am ajuns eu acasă, masa era pusă și era un păhărel de vin care nu știu cum a ajuns din sufragerie până în bucătărie. Am coborât așa cum eram, în pijama. Era spaimă mare. Căzuse și Conta, Dunărea căzuse și în spate erau o baie comunală și o biserică, dar a căzut toată partea din față a blocului. Nu mai era decât moloz. Acolo au păstrat puțin din arhitectură. Și Blocul Wilson. Acolo era o pensiune și, tot așa, i-au tăiat un colț să o facă mai mare și acela a căzut. Au ieșit oamenii din pensiune și un profesor de la Cluj a fost lovit de o cărămidă care l-a aruncat la mine în bloc. Acolo a murit, pe jos. A fost spaimă mare”, spune bărbatul.

Blocul Dunărea, potrivit relatărilor, ar mai fi păstrat câte ceva din vechea arhitectură. Recunoscut înainte de 1977 pentru restaurantul de la subsol, unde “se mânca foarte bine”, în prezent este cunoscut după denumirea vechiului restaurant, la parterul său fiind azi un cazino.

Blocul Wilson, aflat la intersecția străzii Dem. I Dobrescu cu bulevardul Nicolae Bălcescu, a rămas după cutremur cu un etaj mai mic, iar astăzi are ca reper magazinul de la parter, în care se vând ceasuri și bijuterii.

Pensionarul de 82 de ani își amintește că, de spaimă, timp de trei zile nu a mai putut să intre în apartament, mutându-se la un prieten care stătea la casă, pe lângă Șoseaua Fundeni. Nici măcar acum nu poate povesti detașat despre evenimentele petrecute în urmă cu 35 de ani.

“Mă încearcă o emoție, să știți. Mă gândesc la copiii aceștia pentru că ei nici nu știu ce înseamnă”, recunoaște bărbatul.

Undeva, la intrarea în Centrul Vechi, pe diagonală cu Biserica rusească, este blocul Continental, dărâmat și el în timpul cutremurului din 4 martie 1977. Întrebați ce știu despre blocul Continental, cei mai mulți bucureșteni îl identifică cu “locul în care a murit Toma Caragiu”.

Parterul blocului este astăzi străjuit de cafenele și restaurante, iar personalul angajat acolo, deși cunoaște istoria locului și poate indica cu precizie ce s-a dărâmat atunci, refuză să discute despre acest subiect.

Locatarii, deși cunosc toate detaliile din acea perioadă, refuză politicos să dea declarații precizând că mai există o supraviețuitoare de atunci, doamna Popescu, și ea este cea mai autorizată să spună povestea.

Florica Popescu, astăzi pensionară, locuiește în același loc și la același etaj ca și în momentul declanșării cutremurului din 1977.

“Îmi vopseam părul. Eram la baie și am văzut că se mișcă cada și toate în baie. Am ieșit din baie, dar n-am putut să ieșim din casă. Am ieșit totuși pe terasă, aveam o terasă mare pe care ieșeam din dormitor. Soțul meu a ieșit tot acolo, dar din altă parte, și ne-a apucat cutremurul pe terasă și a căzut de la etajul șapte cam până la etajul trei. Am fost răniți, eu la cap, și acum mai mai cicatrice, iar soțul meu la picior. Am fost în spital, nici nu mai știu cât am stat”, spune femeia.

Povestește că ea și soțul au ieșit singuri din dărâmături și își amintește că din tot blocul doar ei și un vecin au mai rămas în viață.

“Blocul s-a dărâmat spre curtea interioară și am început să coborâm din casă, am ajuns jos, în curte, am ieșit în stradă și cineva ne-a spus să fugim repede la Colțea. Eu eram rănită la cap, îmi curgea mult sânge și mai era amestecat și cu vopsea. Ne-am dus la Colțea și când am ieșit de acolo am constatat că nu mai aveam nimic, decât ce aveam pe noi. Aveam un văr care e medic veterinar și stă prin Berceni și el a venit și ne-a luat să stăm la el până ne-a dat casă, două camere în Colentina”, rememorează Florica Popescu.

Despre vecinul Toma Caragiu spune că “era un om foarte drăguț” și crede că nu ar fi murit dacă în acel moment nu ar fi ieșit pe casa scării să-l conducă pe regizorul Alexandru Bocăneț, care îi făcuse o vizită.

“Poate că nu s-ar fi întâmplat asta dacă rămânea în apartament, pentru că nici sticla din care băuseră vin nu se mișcase. Acesta a fost ghinionul lui. Era un om foarte drăguț”, își amintește femeia.

În ceea ce privește blocul în care locuiește acum, Florica Popescu spune că nu are nicio legătură cu cel vechi, care “nu arăta rău, dar nu avea o structură bună”.

Lângă hotelul Lido este amplasat un alt imobil grav afectat în timpul cutremurului din 4 martie. Oamenii își amintesc că jumătate din bloc a căzut atunci, iar imobilul a fost refăcut, fără a fi dărâmat în totalitate.

“În ’77, eu locuiam pe Bulevardul Dacia. Eram studentă și am venit să văd ce s-a întâmplat. Blocul în care actualmente locuiesc de 33 de ani a avut fațada complet căzută până la parter. Aici era un magazin de cosmetică și în față o benzinărie. S-a refăcut o scară complet. Au murit toți oamenii. Toată lumea a evacuat blocul și a fost refăcut timp de un an și jumătate. A fost practic o scară și jumătate dărâmată. Se mai vedeau doar băile pe laterală, partea din dreapta a rămas perfect în picioare”, a declarat Valentina Țugui.

Blocul Simu are și acum bulină roșie, fiind pe lista de risc seismic, însă femeia spune că nu se teme, pentru că această catalogare s-a făcut incorect.

“Până la etajul șapte s-a reconsolidat și s-a reconstruit fațada toată. Este foarte bine făcut. Au mai fost atâtea cutremure de atunci și nici măcar zugrăveala din apartamente nu s-a fisurat. Eu am adus un bun tehnician în ale clădirilor, cel care se ocupa cu verificarea seismică a clădirilor. L-am adus special să verifice blocul când eram președintele imobilului și mi-a spus că este foarte solid. Ulterior s-au mai ridicat doi stâlpi în fața scărilor de intrare în bloc. Ne-a asigurat că acest bloc nu va cădea, dar trebuie să ne temem de blocul alăturat, care are o fisură cât o mână și care, în caz de cutremur, va veni peste noi. (…) Sunt blocuri care nu au fost nicioodată consilidate și nu au bulină. Acest bloc a fost consolidat. Avem acte doveditoare și, cu toate acestea, avem bulină”, mai spune Valentina Țugui.

Unul dintre militarii care, imediat după cutremurul din 4 martie 1977, a fost trimis în dispozitiv să păzească de hoți zonele în care căzuseră clădiri, își amintește că și pe Calea Moșilor 133 – 135 au fost afectate puternic trei blocuri, la etajele doi și trei pereții fiind aruncați în afară. În total 56 de persoane au murit acolo.

Pe Calea Moșilor 133 – 135 sunt și acum blocuri de locuințe, intrările fiind încadrate de case de pariuri, un sex-shop, un exchange și o casă de amanet de lux.

Dunărea, Scala, Casata, Continental, Simu sunt azi doar povești urbane de care, o dată pe an, de 4 martie, își mai aduc aminte vârstnicii orașului.

(Serviciul FOTO al Agenției MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini)