Floarea și Maria sunt surori,
in pragul a 70 de ani. Văduve. Trăiesc impreună in Stejarul, intr-o
clădire neterminată care ar putea găzdui lejer o pensiune. A lucrat
la ea o viață soțul Mariei și, ca să fim mai riguroși, la sutele de
stupi de care s-a ingrijit. Teodor a obținut banii pentru ciment,
cărămizi și restul necesarului de pe vânzarea mierii albinelor, a
fagurilor. După moartea subită a lui Teodor, Maria și-a chemat sora
ca să locuiască laolaltă, iar casa a rămas nefinisată, n-o trăgea
ața să mai schimbe nimic, să cheme un tinichigiu să repare un
burlan, ceva. Nici una n-a avut copii. Minus lipsa urmașilor și că
erau surori, una era grasă, alta slabă, una gureșă, cealaltă
tăcută, aveau in comun bigotismul și aceleași boli de inimă. De
vreun an, s-a obișnuit in curtea lor o fată din vecini, Puia, și
ele cu ea. Puia tocmai și-a sărbătorit majoratul. E un fel de-a
spune, căci n-a fost sărbătoare când a implinit 18 ani, ci doar un
tort pe care i l-au comandat Maria și Floarea a stat pe masă.
Dormea adesea la surori, unde se simțea mai in regulă decât acasă,
lângă cei 6 frați. Părinții n-aveau cum să obiecteze, fiind mai
mereu beți și duși geografia știe unde.
De dimineața devreme, cele
trei mai că s-au invinețit ciocnindu-se prin camere, căutindu-și
hainele de sărbătoare printre rugăciuni și mătănii, unde sunt
pantofii ăia negri cumpărați in Deania, unde?, unde ciorapii?,
și-au pregătit merinde, sunt destule plăcintele, șnițelele?, erau
Rusaliile și hramul mănăstirii din Dunga, unde și-au pus in cap să
ajungă. Până in Deania le-a luat un vecin cu mașina, iar pentru
restul de 20 de km s-au gândit să meargă cu autobuzul. Când au
coborât din Fiatul cunoștinței, au simțit căldura cum curge pe ele,
Soarele era ca o gravidă născând, și-o adiere răcoroasă prin arșița
umedă se răsucea doar din interiorul unui magazin alimentar, de la
doi pași. Au intrat și-au cerut inghețată.
– Ați votat pentru
europarlamentare? le-a chestionat vânzătoarea.
– Nu. Și n-avem de gând, a
intors-o Floarea pentru toate.
Până la sosirea autobuzului
mai aveau o oră. Maria și Floarea ședeau pe o bancă, la umbra
anemică a unui panou publicitar. Citeau cărțulii de rugăciuni și
transpirau grupa mare. Puia n-avea astâmpăr și urmărea câte-un om
pătrunzând intr-o școală, unde era amenajată o secție de votare,
și-l invidia. Iși imagina că acolo trebuie să fie răcoare. Dorea să
stea măcar câteva minute in răcoare. Iși aduse aminte că la aceste
alegeri puteau să voteze in orice localitate. Și-și spuse că merită
să voteze ca să scape de căldură. Le convinse repede și pe cele
două surori.
Și-au dat unui bărbat cărțile
de identitate. Acesta s-a uitat bănuitor la ele, s-a retras lângă
un geam și, cu voce inceată, a vorbit la telefon. Le-a trecut pe
listele suplimentare, nu inainte să le intrebe cum de n-au votat in
Stejarul și ce le-a impins să bată atâta cale când nu e nici o
manifestare deosebită in oraș. Au intrat in cabine. Și-ai introdus
buletinele impăturite in urnă. Când a terminat și Maria, a pătruns
pe ușă un tip transpirat și agitat.
– Nu vă e rușine, ce căutați
aici la vot, v-au adus cu autobuzele ca să furați voturi? au auzit
cele trei nedumerite. Doar după câteva clipe au realizat că
agitatul le vorbește lor.
– Să vină jandarmii!
Infractoarelor…, a mai strigat transpiratul, despre care au aflat
pe urmă că este primarul Deaniei.
O mașină a jandarmilor și una
a poliției au oprit lângă secția de votare. Și le-au băgat in
corzile intrebărilor. Floarea, Maria și Puia răspundeau și
răspundeau până toți s-au convins că e o neințelegere. Au
recunoscut că au votat din cauza căldurii. Un polițist cu mustață
s-a pornit după un pahar cu apă pentru Floarea, pe care-o durea
inima de sperietură. El le-a mai povestit amabil că, in toată țara,
partidele se tem de falsificarea alegerilor, că se vorbește de
mașini cu oameni plimbați ca să voteze de mai multe ori. Prima care
a inceput să-l blesteme pe primar a fost Maria. Glasurile
celorlalte două, și al Mariei, i-au determinat pe jandarmi și
polițiști să privească in pământ sau pe zidurile școlii. Primarul
parcă s-a volatilizat instantaneu. Nici nu și-au dat seama când a
plecat transpiratul. Și blestemele parcă au risipit răcoarea din
sala de clasă.
S-au așezat iar pe bancă.
Acum și Puia. S-au sfătuit cu frunțile plecate, până l-au zărit pe
vecinul cu Fiatul cum trece pe drum. Și-au vânturat mâinile. Omul a
oprit. Se reintorceau la Stejarul.
Va urma