Ca să nu mai fug de el de câte ori vin in Oradea, nu m-a mai
invitat la crâșme – m-a luat la bazin.
da’ nu-i o țâră cam frig pe gheața asta? m-am fandosit in
receptor.
da de unde, domle, e chiar plăcut! te duc și la saună.
Well, n-am scăpare! N-am cum s-o dau cotită. Mi-a comunicat
propunerea cu o voce sadică. Altădată il mai fentam – ziceam că vin
sau plec din Oradea cu o săptămână mai devreme sau mai târziu. Ca
un făcut, pedeapsa cerului!, dădeam peste el undeva prin târg in
ziua următoare. Odată, cum ieșeam din supermarket, hop și el in
Măzdulița lui verde, veche de 30 de ani, pe nas cu ochelarii ăia
imenși pe o față pitică – semn că ieșise din cartier și ii trebuia
echipament special de șofat. Urma să ajung in Oradea peste trei
zile. A luat o mină tragică, dar calmă. I-am explicat că, uite,
taică-meu pune murături și m-a rugat să vin să-l ajut.
da’ ce murături pune taică-tău in aprilie?
cum ce murături? corcodușe, moare după corcodușe murate cu o
fleică de miel alături.
Altădată il anunțasem că plec la mănăstirea Râmeț cu
soră-mea.
păi hai să bem ceva de despărțire, dle!
Când era de băut, nu venea să mă ia cu Măzduța – avea chef să
bea și el 6-7 beri, ca omu. Adică venea, de ce să mint, da’ nu mă
ducea decât până la el, in Piața Scurtă. Acolo parca, iși scotea
ochelarii de cursă lungă și o luam pe jos până pe malul Crișului.
La bodega lipită de bloc zăcea nea Piroș, fost milițian, acum
pensionar de succes. Când il vedea pe Mișu, răcnea cu sticla de
bere spre stele: vecineee, uandărful! O tăiam prin parcul
pensionarilor – mesele de șah sclipeau in bătaia lunii -, traversam
podul de pontoane și intram in ștrandul Saturn. Ce-i al lui e-al
lui – nu ascultă decât muzică bună, deși in ultimul timp a dat-o pe
rockuri progresiv-depresive. Dacă-i Gosser, apăi Gosser să
fie!
tată, ai văzut ce buculițe avea barmanița aia? și iși umflă
obrăjorii și scoate mânuțele de sub masă mimând strângerea unor
buci de-ți lăsa gura apă. După care belește ochii și țuguie un
ditai bot: curva dracului!
Odată a fost capabil să refuze o manelistă din Costinești.
Adică nu a vrut să meargă cu ea la discoteca de manele, deși tipa
avea niște ochi și-un cur de a-i fi făcut orice să iei un sifilis
de la ea. Un erou, ce mai! Uite, eu n-aș fi fost capabil să rezist
unei asemenea prăjituri doar pe criterii muzicale. De altfel, pe
plaja aia eram și eu, iar manelista apelase la el doar după ce o
auzise pe amica mea insinuând că mă răstoarnă cu tot cu scaunul de
la bar, iar pe ea o scarmănă de nu se vede. In condițile astea,
puteam rezista și ocheadelor lui Naomi Campbell, care, să nu uităm,
e un cocktail jamaicano-chinez mai puternic ca hașișu.
domle, ce zici de Ronaldinho? pe Camp Nou, domle, au zdrobit
Realu’! și râde continuu, ca o mașină de spălat programată pe
uscător.
dă-i in mă-sa de fotbaliști! niște crăcănați analfabeți care
câștigă intr-o oră cât fac eu in 4 luni!
aiurea! nu se compară! geniu’e geniu! bă, ce tare-i
progresivu’ ăsta!
tată, pe mine mă cam obosește. rămân la ăia vechi: Def
Leppard, Kiss, The Who etc. au explozie și claritate.
Iși țuguie buzele a cunoscător:
vorbești prostii, domle! eu iți povestesc de soundu de
2007 și tu o ții cu ăia! nici instrumente ca lumea n-aveau. e ca și
cum ai compara tenisul lu’ Năstase cu al lui Federer.
iar mă bagi in tenis! știi că nu mă pasionează sporturile cu
mingea. cel mult să le practic așa…la oha, dar nu să stau să mă
uit la ele. mă interesează numai sporturile care iți construiesc
corpul.
habar n-ai! tenisul e cel mai complex și mai solicitant sport.
plus că cere finețe și talent. iar dacă te uiți, mai furi câte un
rever, chestii.
și ai mai lucrat cu tipa aia roșcată? incerc disperat să
schimb vorba.
domle, degeaba schimbi subiectu’, că tot n-ai dreptate. da’
dacă tot ai atins problema asta dureroasă, da, mai lucrez cu
antrenoarea, da’ ia cam mult pe oră. insă m-a și invățat o grămadă
de chestii. Iși adună mânuțele: ce funduleț, ce țâțuci! aaah, ce
muie i-aș da!
păi și n-ai incercat nimic?
fugi d-acilea, umblă cu unu cu mercedes C-classe. no, mai luăm
un Gösser, sau ce facem?
Acuma sucise tactica. Gata cu nopțile prin crâșme. Voia să-mi
facă pe plac cu ceva constructiv, de aia ii venise ideea cu
bazinul.
bună seara!
sara bună!
am dori două bilete la bazin.
da’ cască aveți?
cască? de când se cere cască?
de cind s-au introdus normele europene.
serios? ce chestie! și de unde să luăm cască la ora
asta?
Ioșka se apropie in halatu’ albastru, de femeie de
serviciu:
ce, n-are băieții cască? păi e simplu: ori luați de la
magazinu’ ăla de sub scări, ori cumpărați de la supraveghetoru de
bazin. aici face 25 de lei, inăuntru e numa’ 15.
păi luăm dinăuntru.
aham! Marinelo, facem și noi o reducere la biletu’
băieților?
facem, facem! uite, de la 15 reducem la 10.
După introducerea europeană, urcăm spre vestiare dar, cum
n-are rost să ne dezbrăcăm până nu luăm căști, ne descălțăm, ne
suflecăm pantalonii și lipăim prin pătratul umplut cu apă, amenajat
la intrarea in hala unde se află bazinul.
Supraveghetorul-salvamar zace pe un scaun de plastic. E un
bătrân deșirat și astmatic. Ne ochește cu o privire semitică:
da, băieții?
am auzit că ar fi niște căști de baie p-aci.
ați auzit bine. problema e că la copiii de-acolo le-am dat
așa, că-s amărâți. da’ nu pot da la toată lumea…
și cât e una?
Cotrobăie intr-o sacoșă de rafie:
uite, din astea de plastic, 15 lei una. sau dacă nu vreți așa,
se repliază rapid văzind ezitarea noastră, sunt și de pânză, la 10
lei. da’ n-am decât roșii.
Zgârciții votează pentru două de pânză, apoi, bâldâbâc prin
pătratul de apă, pe scări in sus, către vestiare. Căștile stau cam
nasol – două cârpe.
fir-ar, mai bine luam din alea de plastic!
Bazinul olimpic e plin de copii care se bălăcesc inainte să
incepaă lecția de inot. Pe geamurile din dreapta se văd blocurile
placate cu cărămidă roșie. Apa e călâie. Țipetele brotacilor răsună
in tavan. In tribune: bunici, mămici, unchi. Ne alegem unul dintre
cele trei culoare disponibile și ne punem pe treabă. Adică eu incep
un bras voinicesc, in timp ce Mișu invârte periscopul, să treacă in
revistă inamicul feminin. După două bazine mi se face rău și mă
retrag la țărm. Am imbătrânit, la dracu! După care simt gustul de
omletă inecată in ulei. Il simt in gură-nas-urechi. De vină e
ghiftuiala cu colesterol de acum o oră. Musai să mă retrag printre
trestii și să-mi diger bolul.
Mișu sare cu o idee: domle, ce-ai zice să ne odihnim la o
saună?
Na, că la saună n-am fost niciodată. Ieșim și-l las să mă
călăuzească. Merge concentrat: umerii sus, mâinile desfăcute in
lateral. Trunchiul firav, picioarele ceva mai infiripate, dar fără
contur nervos.
Sauna e un amfiteatru in miniatură. Pe bănci, cocțați până
sus, bărbați și puști in slip. Toți așezați, doar unul lungit, la
vreo 45 de ani. Un găligan trainic, corp de maistru militar,
inceput de chelie, păr firav pe piept și ochi cercetători, când
naivi, când impertinenți. Intr-un colț, o sobă cu cărbuni bine
incinsă. Am senzația că am intrat in cortul unui beduin, vara, in
deșertul Iordaniei. Miros și gust de cărbuni incinși.
Ce faci, bă, Mișule? iși proptește găliganul capul sub cotul
stâng, lăsând la vedere o axilă nedefrișată.
Mișu are reacții selenare. Doar când pierde Bar’a izbucnește.
Lentoarea lui de colos pitic nu te lasă să-i ghicești dispoziția.
Numai vocea ii trădează iritarea:
bine, domle, da’ tu? tot p-acilea?
bă, Mișule, m-a lovit norocu’! am găsit de muncă-n
Italia.
serios? ce chestie! și tot la bazin ne-ntâlnim…
da, mi-am luat concediu de sărbători.
ce concediu lung ai! se bagă o voce ceva mai solidă, de pe
băncile de sus.
muncesc la sonde, se face că plouă hojmalăul. Pe post de
inginer. Scot 1600 pe lună.
uluitor, domle!
stai să vezi! Am găsit de lucru și in nord, la norvegieni.
Dădeau 2500.
păi și?
nu, mă, e un frig acolo de-ți ingheață coaiele. Cică femeile
alea ale lor d-aia vin la mare la noi. Să se fută, că ăia e toți
impotenți. Nici dacă-mi dă 10000 nu mă duc. Să-mi cadă pula? Ce
folos că e alea pizdoase dacă n-ai cu ce?
corect, domle! mormăie jenat Mișu.
Un costeliv se dă jos de pe un raft și stropește soba cu niște
apă dintr-o sticlă. Fonta sfârâie, scoate fum. Aerul e așa uscat,
că nici nu poți transpira, deși sunt 100 de grade la umbră. Incep
să năpârlesc și pielea mi se scorojește de la gât in jos. Inima s-a
infofolit in pungi cu gheață și nu mai simte nimic.
or plăti ei italienii mai slab, da’ acolo e soare tot timpu’.
După muncă imediat ai tăiat-o pe plajă. D-aia și umblă macaronarii
cu nasu’ pe sus – păi dacă le e pula mereu sculată de la căldură?
Le vine până la bărbie și le-o ridică uite-așa. Nu-i bai că femeile
lor e nasoale. Ți se scoală acolo și vii să fuți aici, in
concediu.
După care ridică cracul drept și se scarpină sub fesă,
gânditor:
auzi, care știi de-o pianină de vânzare? Dau până la 800 de
euro. Băi, da’ fiți atenți, pianina e aia mică, cu corzile pe
verticală.
Din amfiteatru mai coboară un cardiac. Inainte să iasă, il
intreabă:
mă, Gabi, acu o lună căutai violoncel.
aaa, așa-i! Păi mi-am luat. Și inainte de violoncel mi-am luat
xilofon. Vreau să invăț să cânt la trei instrumente. In ziua de azi
trebuie să fii băiat fin…dacă tot ai bani.
Odată cu nedumeritul, țâșnesc și eu din saună. Incă un minut
și aș fi explodat. Nu știu cum rezistă ăia inauntru atâta și mai au
energie și să vrea să invețe să cânte la trei instrumente. O pală
de aer rece mă izbește peste fața tumefiată. Mă târâi până la
marginea bazinului. Bag un picior in apă și sufăr un al doilea
infarct – acu’ e gheață. Cu chiu cu vai intru până la mijloc, apoi
imi dau drumul până la gât. Bazinul s-a mai golit. Ocup un culoar
și, ca să mă incălzesc, incep să inot voinicește. Pe lângă mine, ca
și cum aș sta pe loc, trec rățuștele de la cursul de inot. Tehnica,
vezi, dacă n-ai invățat-o la timp…
Din volumul de prozǎ scurtǎ, in pregǎtire, Instrucțiuni de folosire a pǎrului alb