Blogu’ lui Christian, 22 august „Roman deocamdat fără titlu”, partea 34
Fiți antenă, că intră in scenă și cel de-al doilea personaj: Andreea! Andreea are douăzeci și trei de ani. Deși a urmat un liceu cu profil matematică-informatică, “Colegiul Național Unirea”, in ultimul moment și-a schimbat opțiunea și s-a inscris la Facultatea de Litere din Brașov. De ce? Fără niciun motiv special, se săturase de toate chestiile „ălea incurcate”, ar fi vrut să vadă cum e și in direcția cealaltă. Citise și ea ca toată lumea Ion, Moromeții, Patul lui Procust… i-au plăcut și a spus că ar vrea să afle mai mult. Acum e la masterat la aceeași facultate. De ce am ales-o pe ea? Simplu! Mi se părea a fi cea mai „disperată” din toate fețele pe care le-am zărit in ziua aceea pe webcam; intra dintr-un magazin in altul, de unde ieșea după câteva secunde pentru a intra in celălalt, iși mai ștergea fruntea din când in când, se mai oprea un pic in loc, mai vorbea la telefon, mai gesticula in sus și-n jos pentru a intra apoi in alt magazin. Dar haideți, ne vom permite să ne apropiem de ea … fața acesteia este toată roșie și transpirată… dacă vom fi un pic mai atenți vom vedea că mâna care ține telefonul mobil chiar tremură ușor…
– Ți-am spus… NU MERGE! Cum, mă crezi așa tâmpită? Ți-am spus, m-am dus cu el la trei magazine? Șii? Păi să vezi, la unul nu mergea imprimanta, la al doilea in locul textului apăreau niște pătrățele… imi venea să urlu… Flavius!! cum vrei să mă calmez?! Vrei să iți spun cât este ceasul? E fără un sfert! E TREI FĂRĂ UN SFERT și la trei am curs, ințelegi? Dacă mai fac o absență, aia sunt! Mă, tu ești surd, azi! Da, azi am ! A! Super tare, păi de ce? Păi pentru că nu am avut timp să il scriu, de aia, mă faci să țip aici in mijlocul Republicii, hai că ne pierdem timpul degeaba… ….Da, bine! Pa, iți trimit un mesaj să iți spun ce am făcut!
Se săturase până peste cap; incercase de nenumărate ori să facă totul din timp, dar degeaba. Nu v-aș fi dorit să intrați in camera ei duminică seara; cursuri, foi imprăștiate pe jos, coji de banane – avea inceput de gastrită – și, in miijlocul camerei, Andreea cocoțată in vârful scaunului incercând să scrie ceva la calculator. Ați fi simțit tensiunea care plutea in cameră doar trecând prin dreptul ușii. Nu de puține ori, părinții din camera alăturată auzeau câte un oftat lung, urmat de câteva clipe de liniște, intrerupte brusc apoi de sunetul tastaturii șontâc-șontâc și care, treptat, incepea parcă să grăbească ritmul. s…tVecinul lor, domnul Vali, proaspăt intors după trei ani din Italia cu soție și copil, nu putea ințelege de unde se aude zgomotul acesta in fiecare noapte. Până intr-o zi, când, ieșind cu capul pe geam o zări pe Andreea care, pe semne, iși căuta inspirația pentru următoarele ei poezii, dar aceasta nu dădea semne să apară. In caz de forță majoră, Andreea apela și la ultima ei metodă descoperită: fredonatul unei melodii, dar nu oricum, ci cu două markere in mână, astfel incât să poată ține ritmul. Nu și-ar fi putut explica nici ea acest mecanism, când bătea in masă cu markerul roz, când cu cel galben, când in stânga, când in dreapta: „Hai, haii odată! Cum să zic domne’ aici…” Când mai arunca in aer unul din markere, când pe celălalt, pentru ca in cele din urmă să apară și ideea, bună, rea, important era că aceasta venea. s…t
– Ce faci, Andreea? o intrebă Vali.
Andreea nimic, in mintea ei se ducea o luptă strânsă intre câteva substantive și adjective. Iși simțea capul ca o găleată ruginită in care cineva arunca câte ceva: un măr copt, unul stricat, un cartof curățat pe jumătate, sau unul putrezit.” Ce să fac ? ce să spun? Ce???”, se intreba Andreea, eu imi dau demisia, nu mă pricep și pace… ce atâta chin, nu imi iese! mă duc, mă ridic și ii spun că nu pot, NU AM PUTUT, DOMNULE PROFESOR, ce are să imi facă ??? ce penibil… de-aș scrie și eu ceva, poate mă fofilez cumva și scap… deci, cum să zic: frumos, excepțional, exceptională, lă, lăcrimoasă, există cuvântul ăsta oare?, să vezi tu cum ii trântesc un „cașto” și se liniștește toată lumea”, ce atâta poezie intelectualistă.
– Bună ziua domnișoară, sau poate doamnă, se auzi vocea lui Vali ușor ironics…t
– Bună ziua! Ce mai faceți? spuse Andreea. Era atât de surprinsă, incât nu iși putu da seama dacă bărbatul din fața ei era chiar Vali, amicul din copilărie. s…t Conversația insă a fost scurtă și cât se poate de seacă. Vali găsi explicația pentru zgomotele din fiecare noapte ale tastaturii, iar pe Andreea discuția o lămuri cu privire la „individul primitiv care asculta manele de când făcea ochi”. Nu știa că este Vali, credea că acesta se mutase demult de acolo.
Abia inchise fereastra, că Andreea, cu un zâmbet larg pe față și cumva mulțumită, iși spuse:”da, eram sigură că Vali ăsta e tipul de băiat care ascultă manele, ceva de genul „țăranului de mall” vorba celor de la radio Guerrilla cu al lor „Atlas de mitocănie urbană“: lanț gros la gât, maiou din plasă, celular și ghiul gros pe degetul mic. Această descoperire ii dădu un sentiment de satisfacție pentru câteva secunde, poate chiar de fericire, care insă dispăru rapid când ajunse din nou in fața calculatorului. De fapt, nu era vorba de fericire, ci poate de o ușoară tristețe, nici Vali nu era cel pe care il credea, așa cum nu fusesera nici Răzvan, nici Cătălin, nici… Deși nu existase nimic intre ei, Andreea iși imagina tot felul de lucruri, faptul că Vali era vecinul ei o făcuse in copilărie să creadă că ar avea un drept asupra lui, și crescuse cu gândul acesta, fără să se gândească prea mult. Acum, incepu să noteze ceva la calculator, se mai oprea din când căutându-și marker-ul. “Auzi, manelist, ptiu’ frate, bine că mă luminai la timp” iși spuse Andreea. Ar fi dorit să zâmbească la gândul ăsta, dar nu putu. s…t
Comment Ion: Apreciem interesul vădit in ceea ce privește orașul nostru, dar, dude, you have a problem! Liceul Unirea in niciun caz nu e mate-info, poate Șaguna, Info … cine ți-a spus te-a tras in țeapă eu mi-s din Brașov de loc, deci … Trust meeee!!
Comment Der Marchenpriz: Cum ai ajuns Christian la radio Guerilla? ce e aia „atlas de mitocanie urbană”, e vreun român pe aici? Sună interesant, cine imi traduce și mie, plzzzzzzzzzzz
Reply Christian: Dragă Marchenpriz, din câte am aflat eu de la Miruna, prietena mea din România, Guerrilla este un post de radio de la ei, care a inițiat o campanie impotriva acelor români cu un comportament care lasă de dorit, „mitocanii de astăzi”. Ii avem și noi pe nemțișorii noștri, nu ne plângem, așa ii au și ei pe ai lor. Astfel că, au găsit și câteva nume generice: „pițipoanca de companie”, „ țăranul de mall”, „cocalarul din trafic”, „bădăranul de la cinematograf”.
Comment Der Marchenpriz: Bine, bine, măi Christian, dar definițiile lor unde-s? Parcă spunea-i că-i atlas?
Reply Christian: imi pare rău, nu am definițiile traduse, poate ne ajuta Miriam, in fine ideea este k sunt niște specimene mai prost crescute: scuipat seminte in autobuz, injurat in gura mare, telefon la vedere… cam așa, ce mi-a plăcut e denumirea științifică a acestui Țăran de mall:” Mallus Homo Retardus” Intră pe site-ul oficial Radio Guerrilla să vezi o poză chiar dacă nu ințelegi ce scrie, e foarte sugestivă!” http://www.radioguerrilla.ro/antimitocanie/atlas.php
Comment Ion 2: Care „Ion”, dialogul lui Platon?
Comment Ion : Da, cum de ai ghicit, e așa, un Ion de la țară…
Comment Ion2: Ce țară, bă deșteptul’, tu acolo ai auzit de Platon?
Comment Ion: N’aș vrea să intru in conflict cu nimeni, dar aici pe la noi, chiar am auzit și de Platon!
Comment Ion2: UUUU, nice! Really, really?
Comment Ion: Cross my heart and hope to die. Din păcate la voi nu prea cred k a ajuns Rebreanu, no offence, știi, a scris și el un Ion, dar nu are treabă cu Platon… sau stai! tu citești doar Platon… sorry!!!
Reply: Gata băieții, greșeala este a mea, nu am spus care Ion, completez acum: „Ion”de Liviu Rebreanu, vorbeam de literatura română, nu am crezut că se va ajunge la așa ceva… peace!!!
Comment Robert: ce sunt „manelle” e de bine sau de rău, vreu și eu să știu… mă duc să mă uit pe youtube…
Comment: Not: mai bine te-ai abține, sincer! pentru binele tău!
Comment Kukuruku: Nu știu. Și eu mă intrebam: ce sunt ălea ?
Comment Robert: Dap… Sunt duși … “manelle” am văzut că se scrie cu un singur „L” nu cu doi. Christian, eu mă gândeam că e ceva rock, frate, e exact ce cântă rromii ăia la intrare in Metro, ioiii, aștia chiar ascultă așa ceva … frate!!! sunteți un neam de (lipsă text)
Reply Christian: Robert, dacă simți nevoia să te exprimi o poți face, dar nu aici, mulțumesc mult!! Sau, cel puțin nu in maniera asta…
Comment Robert: Dar dacă eu am cheff, ce poți să imi faci (lipsă text)
Reply Christian : Uite, asta, să te cenzurez. Sunt cu ochii pe tine, dude… vezi ce faci amice!
Comment Robert: Romanul tău puteeeeeeee de la o poștă!!!
Reply Chistian: Ca să vezi ce băiat de gașcă sunt, nu am cenzurat, apreciez părerea ta sincer, doar că ar trebui suținută printr-un argument, aștept intervenția ta.Comment Gere: Așa frate arată-i cine-i boss-ul, se joacă el așa cu tine… BĂTAIE!
Comment: Ok!: Bătaie? unde, unde? că vin și eu, care pe care? s…t
Blogu’ lui Christian: 23 mai, „Flower se intoarce pe Youtube”
Săptămâna aceasta a fost foarte productivă. s…tAm incercat să fac o selecție cu cele mai bune filmulețe dedicate lui Flower, le-am postat și eu la rândul meu, să le crească traficul. Chiar sunt reușite, unele din ele au chiar și 2000 de view-uri, deci sunt dintre cele mai bune. Vizionare plăcută, dragi floweriști!!!!!!!!! Am postat doar câteva clipuri din cele câteva sute, voi incerca să fac o colecție cu cele mai bune, fiți pe fază!
Unul din cele mai bune clipuri la ora actulă. A fost premiat și de Animal Planet acum vreo 1 lună. Este povestea lui Flower de când era ea micuță și până in ultimul minut al vieții sale, sincer induioșător, merită să vă uitați la el!
1:30
2,103 views
Acesta, după părerea mea, este al doilea clip ca valoare. Am stat zile intregi pe net să selectez din multimea de clipuri, dar a meritat. Prezintă o poveste un pic siropoasă a vieții lui Flower, dar totuși reușește să surprindă câteva detalii pe care nu le-am găsit in AMV-ul de mai sus, deci merită să vă uitați și la acesta.
1,006 views
Este, aș putea spune, cel mai haios clip, știți voi, cele mai „hopa sus”, „ up a daisy” momente ale lui Flower, atât de tipic, deci… merită !!!!! 450 views.