Fontagnarzii Satmarului

Cinci artisti din Satu Mare, incorporand trei generatii, s-au constituit cu trei ani in urma in ceea ce ei numesc “Grupul Fontana”. O asociatie profesionala nonprofit, evident operationala in campul artelor si al unor proiecte culturale de mica sau mai mare amploare. Au un sediu-atelier pe Strada Strandului din orasul de resedinta si numara, deocamdata, cinci membri fondatori. Cat degetele de la o mana! Cu totii au descins la Galeria “Apollo” din Bucuresti intr-un prim proiect comun de anvergura. Cu ce sperante au venit si cu ce impresii au plecat, veti constata din randurile ce urmeaza.
Pictorul Ion Sasu, liderul (prin consens) al grupului si artistul cu cea mai notorie cariera dintre cei cinci protagonisti, a cladit cu migala nemteasca aceasta expozitie, pregatind transport, cazare, afise, cataloage, pliante, invitatii, critici pentru fiecare expozant (!), risipindu-se, alaturi de confratii sai, in zeci de directii, pentru a vesti potentialilor prieteni ai artelor evenimentul de la “Apollo”, din inima Bucurestilor. Vernisajul a fost spectaculos prin grandoarea si pertinenta retoricii acelui “sobor” de comentatori, ce se straduiau, fiecare dupa puterea vocii lui, sa invinga zgomotoasa rumoare a asistentei, mult mai nerabdatoare sa deguste din savuroasele ofrande culinare si bachice carate de “fontagnarzii” satmareni din propria batatura!
Dincolo de acest debut, liniste deplina si pustiul unei sali in care nu se intampla nimic. Nici macar interesul presei si al analistilor de specialitate, nici infimele gesturi de amabilitate colegiala, nici curiozitatea (autorizata) a Uniunii de breasla. De colectionari sau instante interesate in afaceri cu obiecte de arta, nici vorba!
Arareori, cate un privitor iesit la plimbare sau cate un platonic iubitor de arta. Ravnita forfota din jurul “noutatilor” oferite de piata de arta dintr-o capitala ce se vrea europeana se adevereste a fi, ca si pana acum, doar o himera. Atunci, la ce bun efortul celor ce bat drumurile pana la Bucuresti, incarcati cu ce au ei mai bun, cand rezultatul este nul, iar alte comunitati, cu adevarat europene (ca mentalitate), le sunt mai aproape si mult mai receptive? In consecinta, sejurul lor expozitional (a se citi aventura) a fost scurtat. Un gest care marcheaza o atitudine.
Este limpede, artistii din provincie, mai cu seama cei din extremitati, nu au ce cauta “la centru” unde sunt tratati ca o sordida periferie artistica. Nedreptate dureroasa! Pentru ca arta lor nu-i cu nimic mai prejos de cea a pretinsei elite metropolitane. Grupul “Fontana” s-a dovedit a fi o pledoarie pilduitoare in acest sens. Pictura lui Ion Sasu, moderna prin filosofia subtila a luminii in dinamica si variabilitatea compozitionala a formelor, grafica virtuoz rafaelita, abordata insa in libere interpretari ironice sau parodice postmoderne semnata de mezinul grupului, Valer Sasu, ca si bogata si atat de complementar diversa oferta creatoare a tripletei de sculptori, foarte bine individualizata stilistic si puternica in viziunea si expresia ei plastica, reprezentand generatia de mijloc a gruparii – Aurelian Busuioc, Radu Ciobanu, Adrian Golban -, dezvaluie un nivel performant si o racordare flexibila si inteligent asumata la tendintele si evolutiile pozitive ale artei europene contemporane. Spiritul ludic bine strunit in constructii insolite de fragmente metalice ready-made ale lui Busuioc, bronzurile sensibil si elegant modelate si cizelate, in linia Boccioni, Lipschitz, Moore, Barlach, semnate de Radu Ciobanu si amestecul de sacru si energie virila degajat de taietura moderna si sintetic compusa spatial a formelor din lemn si metal concepute de Golban sunt certificarea neechivoca a acestei remarcabile ambasade artistice satmarene, ce-si sfideaza fara niciun complex asa-zisa provincialitate. Cei putini ce le-au fost in preajma, cunoscandu-i astfel, au vazut un model de demnitate total emancipat de cutumele pretinselor ierarhii si infumurari dambovitene, ce nu contenesc sa isi probeze contraproductiva lor autoritate si inertie centrista!