Fostele ferme colective rusesti au fost transformate in adevarate masini de facut bani

Noua tendinta este determinata de bogatia solului si de suprafetele mari disponibile, dar in special de cresterea preturilor cerealelor (numai pretul graului a crescut cu 77% anul trecut), scrie International Herald Tribune.
“Unde altundeva gasesti suprafete atat de intinse”, se intreaba Samir Suleymanov, directorul Bancii Modiale pentru Rusia.
Asadar, afacerea prin care se cumpara si se transforma fermele colective a devenit deodata o afacere profitabila, atragand fonduri de hedging, oligarhi rusi, investitori suedezi si chiar un descendent al casei regale ruse. Tentativele anterioare de a reforma fermele colective au mers catre divizarea pamantului si impartirea lui pe familii. Totusi, noul model rezida pe ideea ca traditia colectivizarii trebuie sa sfarseasca prin mari ferme corporatiste.
Aceste investitii prezinta un risc major intr-o tara obisnuita cu un grad ridicat de control guvernamental asupra afacerilor. Unii oficiali banuiesc o interventie a statului asupra industriei agricole reminiscente din era sovietica.
Ministrul rus al agriculturii, Aleksey Gordeyev, vorbeste adesea de produsele alimentare in termeni de securitate nationala. “Rusia este adesea privita in toata lumea precum o putere militara”, a declarat la un summit, la inceputul mandatului sau ca ministru.
“In acelasi timp, si probabil mai presus de toate, Rusia este o mare putere agricola”, a continuat el.
Rusia ocupa o nisa atipica in industria alimentara globala. Inainte de colectivizarea fortata a fermelor, dirijata de Stalin, aceasta tara era cel mai mare exportator de cereale din lume. Momentan, aproximativ sapte procente din terenul arabil din lume este detinut de Rusia sau este incorporat in fermele colective, dar in jur de o sesime din acest teren (35 de milioane de hectare) este necultivat. Pe de alta parte, Marea Britanie are sase milioane de hectare de teren cultivabil.
Chiar daca excludem pamantul contaminat de incidentul de la Cernobal sau de catre poluarea industriala, Rusia are milioane de hectare de pamant necultivat care ar putea fi folosite pentru agricultura.
Randamentul in Rusia este totusi scazut. Randamentul mediu pentru cereale este de 1,85 tone pe hectar fata de 6,36 tone in Statele Unite si 3,04 tone in Canada.
Daca Rusia ar putea redeveni primul exportator de cereale, ar putea sa revigoreze pietele secatuite si sa reduca preturile, este de parere Suleymanov. Ar putea de asemenea sa reduca malnutritia si foametea. Mai mult, o expansiune notabila a capacitatii agricole ar cantari greu la titlul de “putere mondiala” a Rusiei, la fel cum bogatia in petrol si gaze naturale a ajutat la reabilitarea tarii in ultimii ani.
“Mare avantaj al acestui tinut sta in marimea sa”, a spus Kingsmill Bond, analist-sef la firma de brokeraj Troika Dialog din Moscova. Troika analizeaza cu atentie transformarea Rusiei rurale intr-o oprtunitate pentru investitori. “Nu poti sa mai cumperi asa ceva nicaieri in lume”, a adaugat Bond. Analistii afirma ca acele companii care vor sa reorganizeze si sa revolutioneze fermele colective spera sa transforme mari suprafete de pamant in terenuri arabile, suprafete care aduc profit prin suprafata lor intinsa.
Ultima incercare de decolectivizare, sub presedintia lui Boris Eltin, a esuat partial din cauza transformarii fermelor colective in proprietati mici. Persoanele care au devenit fermieri pe proprietati private au esuat. Restul a ramas in fermele colective.
Anumiti experti comerciali si agricoli spun ca exista inca un pericol ca o tara ca Rusia de astazi, care isi pastreaza resursele naturale pentru sine, sa isi renationalizeze fermele sau sa formeze un cartel care sa controleze proprietarii de terenuri. Evident, aceasta teama nu este de prima insemnatate in mintile investitorilor. Preturile pentru terenuri s-au dublat in ultimii doi ani, potrivit Troika. Pretul mediu pe hectar era de 570 de dolari in 2006, iar acum este de 1.000 de dolari, a declarat Bond.
Unul dintre investitorii care au considerat terenurile rusesti valoroase a fost Michael Orloff, fost director la Carlyle Group din Moscova si descendent al unei familii nobile rusesti. El spune ca o vizita in Argentina in anul 2004 l-a inspirat. Acolo a vazut mari proprietari facand profit fara fonduri de la guvern si a imaginat un model similar pentru Rusia, aplicat la proprietatile familiei lui. “In Moscova au spus ca sunt nebun sa intru in agricultura”, rememoreaza Orloff. El isi aduce aminte de o vizita la una din fermele sale de langa Podlesny, fosta ferma “Rasaritul Comunismului”. “Acum, cu totii ne invidiaza.”
Modelul sau s-a bazat pe faptul ca fermele comuniste nu ar trebui fragmentate, ci consolidate intr-o uniune de ferme, capabila sa aduca profit datorita suprafetei sale intinse. Folosind masinile John Deere si agronomi educati in spirit vestic, aproape ca si-a dublat randamentul la hectar. Anul trecut, terenurile Black Earth Farming au dat un randament de 3,3 tone de grau pe hectar, iar compania declara ca acesta va creste la 4,4 tone pe hectar.
Vorbim totusi despre Rusia, astfel incat desi multi investitori contribuie la aceasta afacere, investitiile sunt inca mici comparativ cu suprafata imensului sector agricol. Black Earth, Razgulai si Cherkizovo sunt companii publice mari implicate in cumpararea si transformarea fermelor colective. Multi oligarhi rusi, dar si oamenii bogati din diferite regiuni au cumparat terenuri, insa numarul si valoarea proprietatilor lor nu sunt publice.
Populatia rurala a scazut vertiginos din moment ce tinerii pleaca spre orase. Titlurile de proprietate, dupa decolectivizarea ratata din perioada Eltin, sunt adesea incerte.
Modul de lucru al populatiei rurale ruse a fost transformat in urma a decenii de colectivizare, care au oferit putine recompense pentru efortul individual. “Observam un numar crescut de antreprenori care vin la noi cu planuri de afaceri care incearca sa transforme acest pamant”, a spus Bond. “Unii vor avea succes, dar majoritatea nu vor reusi.”
Unii investitori au recurs la angajarea psihologilor pentru a imbunatati mentalitatea taranilor rusi si pentru a instala cat mai eficient o etica de lucru. Cea mai buna cale de a motiva fermierul rus, potrivit unui investitor, este nu prin acordarea de salarii mai mari pentru angajati, care tind sa provoace resentimente, ci prin recompense care tin de natura colectiva a muncii, precum prime pentru intregul grup.
Din perspectiva controlului guvernamental, acest ultim val de privatizare a mers prea departe intr-un timp prea scurt pentru unii membri ai guvernului. Oficialii au emis ideea unui monopol de stat. Acestia vor sa formeze o companie de comert cu cereale pe baza unei agentii existente cu rol de reglementare, o notiune care a alarmat expertii in agricultura, desi nu se stie sigur in ce masura ideea este luata in serios. Un asemenea monopol ar putea controla preturile la cereale prin limitarea exporturilor, avantajandu-i pe consumatorii cu venituri mici, dar descurajand investitiile in agricultura.
Totusi, aceasta situatie nu ii opreste pe antreprenori. Modelul lui Orloff devine foarte popular. Pana in acest an aproximativ 14% din terenul agricol al Rusiei a fost incorporat in acest proces mai mare de consolidare, conform publicatiei Vedemosti.
“In 10 sau 15 ani, Rusia va fi principalul actor in agricultura, doar datorita suprafetei sale”, a adaugat Orloff.
Aceasta doar in conditiile in care interesul pentru terenuri nu provoaca interventia statului sau daca nu se determina resentimentul populatiei rurale.
De exemplu, fiecarui membru al fermei colective “Rasaritul Comunismului” i s-a oferit in jur de 100 de dolari pe hectar. Trei ani mai tarziu, pamantul valora 1.100 de dolari pe hectar, conform Black Earth Farming. Orloff a spus ca fermierii nu aveau titluri de proprietate si ca valoarea expertizei si cheltuielile de capital erau incluse in aceasta suma.
Totusi, Vasili Kapechnikov, care si-a vandut actiunile lui Orloff, considera ca a pierdut in urma acestei tranzactii. El a explicat ce a facut cu banii obtinuti: “Mi-am cumparat o pereche noua de pantaloni”.