Numeroasele acțiuni comemorative din ultimii ani dedicate centenarului Marelui Război (1914-1918), eveniment istoric care a marcat un moment de cotitură în evoluția societății și a civilizației din secolul al XX-lea, se caracterizează prin evenimente expoziționale de mare amploare, manifestări comemorative importante, precum și prin publicarea a numeroase studii și lucrări istorice de referință, menite să pună în evidență, într-o nouă perspectivă și abordare istorică, dramaticele evenimente de acum un secol. Spațiul cultural românesc s-a integrat acestui curent universal, începând din anul 2014, prin evidențierea participării la lupte, încă din primele zile ale marii conflagrații, a mii de ostași de naționalitate română, aparținând importantelor comunități românești din imperiul habsburgic și din cel rusesc, chiar dacă în mod oficial, pentru armata română, Războiul cel Mare a început doi ani mai târziu, în august 1916.
Între lucrările publicate cu acest prilej, anticipând manifestările comemorative dedicate centenarului Marii Uniri din anul 1918, se remarcă albumul realizat de binecunoscutul cercetător și specialist în istoria fotografiei românești, profesor dr. Adrian-Silvan Ionescu, Războiul cel mare. Fotografia pe frontul românesc, 1916-1919, editată sub egida prestigiosului Institut Cultural Român, din București, în anul 2014*). Lucrarea se evidențiază atât prin tema abordată – fotografia de război pe frontul românesc – unică în peisajul editorial românesc, cât și prin modul extrem de documentat cu care a fost tratată, afirmându-se prin calitatea și unicitatea informației istorice. Din cele 303 pagini ale lucrării, mai mult de trei sferturi conțin imagini fotografice de bună calitate, care ilustrează momente semnificative și extrem de diverse ale Războiului cel Mare, pe frontul românesc.
Partea de text a lucrării este alcătuită dintr-o Precuvântare și patru capitole, I. Serviciul Fortografic al Armatei Române sau istoria în imagini a războiului nostru, II. Fotografia în timpul ocupației – cuceritori și prizonieri, III. Fotografi amatori pe front și IV. Parada Victoriei, fiecare din capitole fiind însoțit de fotografii și reproduceri ale unor publicații periodice, care ilustrează și completează textul. Textul este însoțit de un bogat aparat critic, în mare parte provenind din surse inedite, depistate de autor în arhivele militare și civile.
În Precuvântare, distinsul autor face o scurtă trecere în revistă a lucrărilor de referință în privința iconografiei Marelui Război, realizate pe plan internațional în ultimii ani, în contextul acțiunilor comemorative legate de centenarul Primului Război Mondial. Sunt evidențiate lucrări importante, cum este cea a cercetătorului francez Frédéric Lacaille, „Photographies de poilus. Soldats photographes au coeur de la Grande Guerre”, a britanicului Richard Holmes, „The First World War in Photographs”, a istoricului german Bodo von Dewitz, „«So wird bei uns der Krieg geführt!» – Amateurfotografie im Ersten Weltkrieg”, precum și ale altor autori din diferite țări participante la conflict. Primele lucrări cu iconografie de război, apărute încă din timpul primei conflagrații mondiale sau în deceniile următoare, aveau un pronunțat caracter propagandistic, inițial de susținere a moralului armatei și al populației și de sprijinire a efortului de război, iar mai târziu, de evidențiere și justificare a efortului, jertfelor, distrugerilor cauzate de „inamicul nemilos”, exprimând punctul de vedere a puterilor învingătoare. Lucrările dedicate primei conflagrații mondiale, apărute în ultimele decenii și mai ales cu ocazia centenarului, au o altă abordare, mai umană și echidistantă a războiului, insistând asupra suferințelor și dramelor care au afectat în mod egal toți participanții la conflict, militari și civili, mesajul fiind cel al comemorării și compasiunii față de evenimentele tragice ale trecutului.
Autorul analizează și lucrările apărute recent în România referitoare la Războiul cel Mare. Din păcate, interesul cercetătorilor români pentru iconografia istorică, în condiții grafice de calitate, corect identificată și analizată, este destul de scăzut, excepție făcând catalogul expoziției „Instantanee de război 1916-1918”, apărut sub egida Muzeului Militar Național, având drept autoare muzeografele Cristina Constantin și Luminița Iordache, precum și o serie de articole sau studii dedicate fotografiei de război în general, în care se regăsesc și referiri la fotografia românească de război.
Al doilea capitol al lucrării, Serviciul fotografic al armatei române sau istoria în imagini a războiului nostru, este și cel mai amplu, el reprezentând de fapt principala contribuție a autorului la realizarea subiectului abordat. Pe baza documentelor de arhivă consultate, în urma cercetării unui mare număr de studii și publicații periodice și examinării a numeroase fotografii aflate în colecții publice și private, este prezentată înființarea și evoluția Serviciului Fotografic al armatei române în timpul războiului. Sunt prezentate în detaliu, pe baza documentelor găsite de autor în Arhivele Militare Române, modul de organizare a serviciului, comandant al acestuia fiind numit locotenentul, ulterior căpitanul, în rezervă Ion Oliva. Cele mai semnificative documente de arhivă sunt publicate în capitolul de anexe al lucrării. O informație extrem de interesantă și în același timp edificatoare, este aceea referitoare la numărul de fotografii realizate de Serviciul Fotografic al Armatei în timpul războiului. Din documentul descoperit și prezentat de autor, un raport din 8 mai 1918 al noului comandant al Serviciului Fotografic al Armatei, locotenentul de geniu Sava Georgescu, reiese faptul că în prima parte a campaniei armatei rormâne, din anul 1916, serviciul a realizat doar 208 fotografii, repartizate pe fronturile celor trei armate române operative și circa 5.000 de clișee, în partea a doua a campaniei, între 1 ianuarie 1917 și data întocmirii raportului. Aceste cifre ar putea fi o explicație privind numărul scăzut de imagini cunoscute referitoare la campania anului 1916, comparativ cu bogăția de informație iconografică privind evenimentele militare din vara anului 1917. Această enormă disproporție ar fi putut fi cauzată de dificultățile cu care se confrunta serviciul în primele luni de la înființare, de lipsa de experiență și de echipamente a fotografilor, precum și de condițiile specifice ale acestei faze a războiului, caracterizat prin mișcare. „Catalogul clișeelor fotografice, 1926”, editat de Muzeul Militar Național, broșură rămasă până de curând necunoscută, care cuprinde lista negativelor aflate în fototeca muzeului, provenind, între altele, din „Colecția Marelui Cartier General al Armatei” și realizate de „Serviciul Fotografic al Armatei”, confirmă doar parțial aceste cifre. În catalogul amintit, clișeele sunt grupate pe subiecte: „Campania din 1916 Armata I-a Transilvania” cu 71 de clișee, „Armata a II-a”, cu 92 clișee și „Armata de Nord” cu 52 clișee. Deci, în total, 215 clișee, foarte aproape de numărul specificat în raportul locotenentului Sava Georgescu. Referitor la campania anului 1916, catalogul mai menționează fotografii provenind de la Serviciul Fotografic al Armatei și prelucrate (copiate?) de Serviciul Fotografic al Muzeului Militar Național, referitoare la luptele din Dobrogea, 45 clișee și la „Contra-ofensiva germană”, 59 de clișee, în total 104 bucăți. Referitor la luptele din anul 1917, în catalog sunt specificate clișeele reprezentând „Luptele de la Oituz și Cașin”, 182 clișee, „Frontul Focșani, Nămoloasa, Galați”; 98 bucăți, „Iernatul Armatei II-a, viața în tranșee, 1917”, 415 bucăți. În total, 513 clișee, deci cam 10% din numărul invocat de locotenentul Georgescu în raportul său. Este posibil ca în rândul celor 5.000 de clișee amintite în raport să fi fost incluse și imaginile aeriene realizate deasupra liniei frontului, în timpul misiunilor de recunoaștere aeriană, clișee cu caracter tehnic care nu prezintă un interes special pentru cercetători și istorici, aflate în colecția Muzeului Militar Național dar încă neinventariate. Acest fapt este de altfel sugerat și printr-un alt document depistat în arhivă de dl Adrian-Silvan Ionescu, un inventar al materialului pus la dispoziție de Serviciul Fotografic care stabilea existența a două categorii: albume cu fotografii catalogate și peliculă pozitivă cu scene de război, ce puteau fi utile Biroului Istoric, urmând a fi valorificate de către istorici și specialiști și clișee, peliculă negativă și aparatură (filme) pozitiv, care urmau a rămâne în administrarea Batalionului de Specialități. Majoritatea fotografiilor realizate de Serviciul Fotografic al Armatei se găsesc în colecția Muzeului Militar Național, acolo unde se află și clișeele pe plăci de sticlă, exemplare pozitive ale acestora putând fi întâlnite în fototecile multor muzee și arhive importante din țară.
Activitatea desfășurată de personalul Serviciului Fotografic al armatei în timpul războiului este prezentată în detaliu, fiind evidențiate cele mai semnificative momente surprinse de operatorii și fotografii serviciului, cu prilejul unor ceremonii militare în apropierea frontului, desfășurate în prezența familiei regale a României, precum și activitatea umanitară desfășurată de regina Maria în privința îngrijirii răniților. Sunt analizate imagini de pe front sau din spatele frontului, care surprind ostașii în momente de repaus și relaxare sau în activități cotidiene de preparare a hranei, de curățare a echipamentului și armamentului, fiind evitate cu grijă, din rațiuni de cenzură și propagandă, imaginile prea șocante, cu soldați uciși sau mutilați, care ar fi putut afecta moralul trupelor și al populației. Fotografiile sunt studiate și din punct de vedere artistic, fiind realizate adevărate analize plastice în care autorul examinează cadrele compoziționale, emoția pe care aceste imagini o degajă, precum și tehnica fotografică utilizată pentru realizarea lor. Este menționată și fotografia aeriană, ca modalitate de utilizare a tehnicii fotografice în scopuri strict militare.
Fotografiile având drept subiect războiul au fost utilizate din plin ca mijloace de propagandă în presa ilustrată românească, cum erau „Săptămâna războiului” și „Războiul Popoarelor”, care reproduceau în special imagini preluate din alte publicații străine, mai accesibile și ușor de procurat. Apariția acestor reviste a încetat odată cu intrarea României în război, în august 1916, atât din cauza dificultăților apărute în procurarea materialelor iconografice din străinătate, cât și ca urmare a evoluției nefavorabile a situației militare de pe frontul românesc.
Un al doilea capitol, intitulat Fotografia în timpul ocupației – cuceritori și prizonieri tratează un subiect mai puțin abordat în istoriografia românească a Marelui Război, imagistica din vremea ocupației sudului țării de către Puterile Centrale, aspect adesea evitat în lucrările oficiale românești dedicate primei conflagrații mondiale. Acestea, în general, tratau doar aspectele combatante ale războiului, cu referire specială la victoriile românești din vara anului 1917. Autorul abordează fără prejudecăți această temă, evidențiind activitatea editorială desfășurată în teritoriul ocupat, sub controlul autorităților militare de ocupație, care foloseau orice prilej pentru a sublinia forța și superioritatea armatelor Puterilor Centrale pe diferite fronturi, prezentau în culori optimiste acțiunile de organizare, disciplinare și, adesea, de intimidare, a locuitorilor din zonele aflate sub autoritatea lor. Principalul mijloc de propagandă l-a constituit revista „Săptămâna Ilustrată”, tipărită în condiții grafice foarte bune, cu multe imagini de calitate preluate din reviste străine dar și cu subiecte românești. Un alt important izvor de imagini din vremea ocupației își are originea în lumea prizonierilor de război, aflați în numeroasele lagăre răspândite pe teritoriul Germaniei, Austro-Ungariei și al Bulgariei. Fotografiile provin în exclusivitate din lagărele rezervate ofițerilor, dat fiind că doar aceștia aveau posibilitatea de a utiliza sau dispuneau de aparatură fotografică. În general, ofițerii beneficiau de condiții de internare mai decente, ceea ce permitea trimiterea acestor imagini familiilor, sub formă de cărți poștale ilustrate, prin intermediul Crucii Roșii internaționale. Între ofițerii prizonieri reprezentați în fotografii, în diferite atitudini, autorul îl semnalează în mai multe rânduri pe bunicul său, căpitanul de artilerie Constantin Ionescu, căzut prizonier în cursul luptelor din anul 1916 și încarcerat în lagărul Stralsund, de pe insula Dänholm, din Marea Baltică.
Capitolul intitulat Fotografi amatori pe front se referă cu precădere la fotografiile realizate cu aparatele personale, în special de către ofițeri, încălcându-se într-un fel prevederile regulamentului de funcționare al Serviciului Fotografic al Armatei, care interzicea cu desăvârșire luarea de imagini fotografice sau cinematografice pe front, fără acordul Marelui Cartier General al armatei. Existența aparatelor de fotografiat era însă tolerată în măsura în care utilizarea acestora nu periclita secretul operațiunilor militare. Imaginile surprinse de fotografii amatori sunt în general legate de viața cotidiană a militarilor, în cadru intim, în diferite ipostaze camaraderești sau prezintă aspecte ale locurilor prin care îi purtase războiul. Autorul exemplifică această situație cu albumul fotografic realizat de sublocotenentul în rezervă Grigore Drăgoescu, din Regimentul 21 artilerie, însă majoritatea imaginilor neoficiale din vremea războiului au fost realizate de fotografi rămași anonimi, ele aflându-se azi în colecții publice sau private. În general ele se caracterizează prin subiecte mai puțin oficiale, un plus de sensibilitate și oferă informații inedite asupra evenimentelor desfășurate în timpul campaniei. Fotografiile neoficiale referitoare la Marele Război sunt mult mai numeroase în tabăra inamică, proporțional cu efectivele mult mai mari ale acestor armate și corespunzător gradului de bunăstare mai ridicat, ceea ce permitea ca nu doar ofițerii să posede aparate de fotografiat personale ci și subofițerii sau simplii soldați. Ca urmare, imaginile referitoare la război și implicit la frontul și spațiul românesc, provenite din sursele străine, sunt destul de numeroase.
Imaginile realizate după încheierea oficială a Primului Război Mondial, înfățișând revenirea triumfală în capitala țării a familiei regale și a armatei române, la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia, evenimentele desfășurate în cursul anului 1919, în Transilvania și campania din Ungaria sunt abordate în capitolul Parada Victoriei. Autorul analizează bogata iconografie referitoare la aceste teme care se păstrează în depozitele multor muzee și biblioteci, evidențiind preocupările autorităților militare de a recupera și tezauriza imaginile referitoare la momentele mărețe și semnificative ale desăvârșirii statului național unitar. Imaginile realizate atât de Serviciul Fotografic al Armatei, cât și cele provenind din surse private au fost masiv utilizate în deceniile următoare pentru a ilustra lucrări de istorie sau publicații periodice, fiind scoase în evidență, în spiritul vremii, mai ales aspectele eroice și sacrificiul armatei și al națiunii și mai puțin cele legate de înfrângerile și pierderile uriașe produse în prima parte a războiului.
Cea mai mare parte a lucrării conține o bogată iconografie, în mare parte inedită, constând din fotografii depistate de autor în colecțiile publice și private. Această parte a lucrării este alcătuită din 18 capitole, fiind tratate aspectele cele mai semnificative ale războiului: Frontul, Posturile de comandă, Artileria, Transmisiunile, Aviația, Marina, Misiunea militară franceză, Ambulanța, Serviciul religios, Masa ostășească, repausul, Familia regală pe front, Prizonieri germani și capturi de război, Ocupația, Fotografi amatori pe front, Parada Victoriei, 1919, Serviciul fotografic.
Imaginile prezentate în album sunt însoțite de comentarii pertinente și complete, care oferă informații despre locul și data realizării fotografiei, evenimentele și personajele importante reprezentate, identificate cu numele complet, gradul sau funcția militară avută la acea dată, fiind precizate, acolo unde se cunosc, și denumirile unităților militare respective. Astfel, imaginile prezentate în album constituie adevărate surse de informații inedite atât pentru cititorul obișnuit, fără cunoștințe în domeniul istoriei militare, cât și pentru cercetătorul avizat, interesat de detalii privind locul și data la care au avut loc anumite evenimente. Acest mod de abordare a iconografiei istorice, cu o multitudine de informații și detalii lămuritoare, este rar întîlnit în istoriografia românească, unde iconografia este considerată o simplă anexă ilustrativă a textului, ignorându-se valoarea sa documentară extraordinară.
La finalul albumului, în spiritul riguros binecunoscut cu care autorul, profesor dr. Adrian-Silvan Ionescu, își abordează toate lucrările, există un capitol de anexe care conține cele mai semnificative documente descoperite în arhivele militare, o bibliografie selectivă destul de consistentă precum și un valoros indice de nume, ceea ce transformă albumul într-o serioasă lucrare științifică, extrem de utilă pentru toți cercetătorii interesați de istoria vizuală a Războiului cel Mare.
Lucrarea beneficiază de o prezentare artistică de excepție, realizată de graficianul Bogdan Iorga, care pune în valoare imaginile de război selectate de autor, permițând observarea și decelarea celor mai mici detalii. Calitatea foarte bună a tiparului, datorată eforturilor editurii Institutului Cultural Român, precum și existența unor variante ale albumului în limbile engleză și franceză, constituie atuuri suplimentare pentru a considera albumul Războiul cel mare. Fotografia pe frontul românesc, 1916-1919, realizată de profesor dr. Adrian-Silvan Ionescu, ca o lucrare de referință în istoriografia românească dedicată Marelui Război.
*) Adrian-Silvan Ionescu, „Războiul cel mare. Fotografia pe frontul românesc, 1916-1919”, Institutul Cultural Român, București, 2014 (303 p. + ilustrații)