Datele privitoare la maiorul baron Rudolf von
Borroczyn sunt rare și extrem de generale. Am căutat zadarnic locul
nașterii sale ori informații genealogice.
Faptul m-a surprins, funcția sa
in Țara Românească având o importanță deosebită, deoarece statul
român se “bucura” de mai puține hărți decât Noua Guinee.
Proprietățile intinse mai erau incă separate de puncte de reper,
iar cele țărănești de memorarea suprafeței prin sfânta bătaie luată
de urmaș la vârstă fragedă. Această situație – puțin spus jenantă –
nu putea să fie indreptată decât prin măsurătorile precise ale unui
cartograf de meserie. Venit impreună cu armatele țariste după Pacea
de la Adrianopole, cu scopul de a construi hărți pentru cunoașterea
exactă a viitoarei gubernii de pe malurile Dunării, maiorul
Borroczin nu și-a putut indeplini decât sporadic misiunea.
Boierimea, conștientă de intențiile rusești, a reușit, prin intrigi
și tot felul de complicații politice interne, să amâne sine die
inceperea măsurătorilor la scara intregii țări.
Semnalul așteptat din partea lui
Kiseleff, atras de boierimea locală intr-o cabală sentimentală, nu
a fost dat niciodată. In aceste condiții nu mai miră că baronul
cartograf a rămas in istorie doar ca omul care a dăruit
Bucureștilor o hartă completă, necesară ca aerul cadastrului
Capitalei.
Este vorba de o mapă cu o sută
de file, pe prima filă găsind următorul text: “Planul Bucureștiului
ridicat și nivelat din porunca dumnealui Marele Vornic al
Departamentului Trebilor din Năuntru Barbu Știrbei, după intocmirea
Secției Inginerești sub direcția specială a Maiorului Baron Rudolf
Artur Borozin, in zilele prea Inaltului Domn Stăpânitor Gheorghe
Dimitrie Bibescu V.V. Anul 1846”.
Acestei mape i-a urmat o hartă a
centrului Capitalei și una cu patru file a orașului, intocmită in
1852. Hărțile lui Borroczyn au fost redesenate in 1915 de o echipă
de cartografi condusă de Sfințescu. Pentru nespecialiști și
curioși, reproducem prima filă a hărții din 1852.
EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele “Formula AS”, “Lumea Magazin”, “Magazin Istoric” si la “Ziarul de Duminica”. A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia – București si Imnurile nationale la romani. Este și coautor al volumelor Scurtă istorie a regalității in România, Nicolae Ionescu. Bucureștii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspirația securității, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).