Căutând informații despre acest monument, l-am găsit menționat in impunătorul volum „Inscripțiile medievale ale României. Orașul București. Volumul I, 1395-1800″, apărut in 1965, ca urmare a eforturilor depuse de cărturarii Alexandru Elian, Constantin Bălan, Haralambie Chircă și Olimpia Diaconescu. Acolo există următoarea traducere:”Această cruce rădicatu-se intru numele Sfentei Troițe și a Sfântului Necolai, țara aceasta dominând-o domnu grec Radu Leon, care făcu atâtea răutăți și curvie”.
Textul, deși avea greutate pentru contemporani, astăzi nu mai spune nimic. Din fericire, am intilnit numeroase referiri la imprejurările care au precedat ridicarea crucii in cronica Anonimului Românesc. Pe scurt, este vorba despre un conflict intre boierii locali și grecii din anturajul lui Leon Vodă, capul răutăților fiind Stroe Leurdeanu. După ce grecii l-au otrăvit pe Drăghici Cantacuzino la Constantinopol, acesta fiind inmormântat la Mânăstirea Comana, Vodă, la insistențele lor, a pus noi biruri și le-a mărit pe cele vechi. Viața a devenit insuportabilă și boierii autohtoni s-au adunat la sfat in codrul de pe Dealul Cotroceni, unde au hotărât să trimită solie la Sultan cu o jalbă in care erau descrise amănunțit toate ticăloșiile grecilor din preajma lui Leon Vodă.. „Atunci ințelegând impărații, poruncit-au cu mare mânie de au scos pe toți grecii din țară cu mare rușine și au mazilit pe Radu Leon Vodă”. In amintirea acestei reușite, Șerban Cantacuzino, fratele lui Drăghici și capul insurgenților, a ridicat crucea din fotografie și mai târziu Mânăstirea Cotroceni.
Ziarul de Duminică
FOTOISTORIE / Crucea lui Șerban Cantacuzino
In colecția Academiei, am dat peste o fotografie alb-negru cu vagi reflexe argintii; datarea ei nu pune probleme, tehnica fiind caracteristică primului deceniu al veacului trecut. Pe verso, cineva scrisese cu litere mari și inclinate spre stânga „Crucea lui Șerban Vodă Cantacuzino de la Cotroceni".