EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele “Formula AS”, “Lumea Magazin”, “Magazin Istoric” si la “Ziarul de Duminica”. A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia – București si Imnurile nationale la romani. Este și coautor al volumelor Scurtă istorie a regalității in România, Nicolae Ionescu. Bucureștii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspirația securității, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).
Ziarul de Duminică
FOTOISTORIE / Paradisul vicontelui de Grammont
Exista o strada in Bucuresti, lunga de cateva sute de pasi, ce porneste din strada 11 Iunie si se termina la rondul din capatul bulevardului Regina Maria. Strada are un nume ciudat pentru urechile mahalagiului: Grammont.
Exista o strada in Bucuresti, lunga de cateva sute de pasi, ce
porneste din strada 11 Iunie si se termina la rondul din capatul
bulevardului Regina Maria. Strada are un nume ciudat pentru
urechile mahalagiului: Grammont.
Nu este vorba de un moft al vreunui primar orbit de dragostea
pentru orice-i strain, ca in atatea si atatea cazuri. Pe la
mijlocul secolului al XIX-lea, chiar a trait in Capitala o persoana
cu acest nume, mai mult, s-a achitat stralucit de indatoririle ce-i
reveneau ca aghiotant domnesc al lui Alexandru Dimitrie Ghica,
Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei, oameni pretentiosi si
invatati.
Vicontele Louis Antoine de Grammont provenea dintr-o veche
familie franceza din Haute Saone, cunoscuta in toata lumea datorita
memoriilor contelui Philibert de Grammont, scrise la finele
secolului al XVII-lea. In ciuda faptului ca prin vene ii curgea
sange latin, vicontele a dus o viata de puritan. Cand nu se afla in
prejma printului, statea in conac, cu o carte in mana sau, daca
vremea era prielnica, se plimba prin gradina salbatica in mijlocul
careia ridicase conacul. Poate ca si pescuia in elesteul destul de
intins din partea estica a gradinii.
Departe de barfe, de clevetiri, vicontele a trecut ca o umbra
prin istoria moderna a Romaniei, fiind rareori mentionat in vreo
gazeta ori in documente. Discretia si intelepciunea l-au mentinut
in post chiar si dupa trei schimbari succesive de Domn, caz unic pe
aceste meleaguri!
Privind planul lui Borroczyn, intelegi de ce strada amintita
se numeste Grammont: gradina vicontelui se gasea exact pe locul
cartierului strabatut de ea. Un desen de Szathmari sau de Preziosi,
greu de apreciat care dintre ei din cauza similitudinilor
stilistice, ne releva – la 140 de ani distanta – paradisul
vicontelui de Grammont. Vedem Dealul Mitropoliei si o parte din
Manastirea Antim, in stanga din pricina inversarii cliseului, iar
in primul plan elesteul inconjurat de plopi falnici.