La MNAC, pana pe data de 17 aprilie, poate fi vizitata expozitia “Europe in Art” ce reuneste lucrari ale unor plasticieni din Germania, Austria, Polonia, Romania, Bulgaria, Slovacia, Ungaria si Cehia. Lucrarile puse in scena”apartin colectiilor HVB Bank din respectivele tari.
“Europe in Art” doreste, cum se poate citi in catalogul expozitiei, sfidarea frontierelor dintre diversele culturi si etnii prin intermediul imaginii, pentru acolo unde cuvintele unei limbi pe care nu o cunoastem ne impiedica sa comunicam, intervine vizualul (“Europe in Contact” scrie Dieter Rampl, in sensul unei Europe ce comunica non-verbal). Tot in excelentul catalog ce insoteste evenimentul putem afla cate ceva despre interesantul proces care a generat acest veritabil “turneu vizual”, si anume povestea venirii operelor unor artisti precum Oskar Kokoschka, Joseph Beuys, Cartier-Bresson, sau Gerhard Richter la Bucuresti. Trebuie insa notat faptul ca dorinta organizatorilor nu a fost aceea de a prezenta o serie de artisti consacrati si arhicunoscuti, sau de a etala o panoplie de capodopere (in prezent se cunoaste oricum degradarea statutului de capodopera si lunga dezbatere care se poarta in jurul conceptului); demersul organizatoric a vizat sa comunice pur si simplu publicului ca exista imagini ce merita a fi cunoscute.
Evenimentul se pliaza bine spatiului pus la dispozitie de salile parterului si mezaninului din cadrul MNAC si ar fi nevoie de mai multe asemenea initiative pentru a educa gustul publicului romanesc – gust care nu este inca racordat la modernitatea, postmodernitatea si contemporaneitatea unei Europe occidentale ce nu a cunoscut plaga socialist-comunismului. In acest sens, expozitia de la primul etaj se coreleaza cu cea de la parter-mezanin pentru a evidentia cezura/cenzura prin care am fost deconectati de la ceea ce se intampla prin alte parti ale continentului.
Expozitia reuseste sa fie unitara in ciuda aspectului aparent eteroclit, caci in proiectele actual-contemporane unitarul nu mai inseamna demult ca lucrarile prezente sa se intalneasca printr-o tematica comuna, sau prin mijloace de exprimare asemanatoare – este de ajuns ca ideea care le-a adus impreuna sa aiba coerenta, consistenta si, bineinteles, un scop bine precizat si un mesaj accesibile publicului.
tarile participante la eveniment sunt redate frgmentar, dar interesant de privit drept studii de caz. Iata, bunaoara, exemplul Germaniei care parcurge, in intervalul secolului 20, un traseu ramificat – plecand de la neo-impresionismul lui Hugo Schimmel din “Piata Maria din Munchen” 1906, si trecand prin decorativismul abstract practicat de Karl Horst Hodicke in “Trotuar stralucitor” 1974, prin arta abstract-gestualista, puternic idiopata a “Zborului” lui Gerhard Richter 1982, sau figurativul schematizat, polisemic al lui Sigmar Polke din “Fara titlu”, 1982 (un veritabil studiu de grimase), pentru a se ajunge la instalationismul lui Ottmar Horl, a carui “Natura moarta” alaturata uneia caravagesti, hiper-naturaliste, ar produce stupefactia vizuala, scurtcircuitul imaginarului. Merita sa descoperiti pe cont propriu cazul fiecareia dintre tarile expozante.