Francul elvețian a rămas singura monedă de refugiu a investitorilor

De la dolar la yen, o mulțime de monede concurau în trecut pentru statutul de monedă de refugiu. Acum una singură mai deține acest statut: francul elvețian, potrivit Financial Times.

Pe fondul intensificării temerilor privitoare la datoria suverană din zona euro și preocupărilor în creștere legate de soliditatea economiei americane, investitorii se îndreaptă în masă către siguranța oferită de moneda elvețiană, unii comentatori estimând că aceasta ar putea ajunge la paritate cu moneda euro.

Avansând cu 8,5% în raport cu euro și 9,6% în raport cu dolarul de la începutul lunii aprilie, francul elvețian a atins recent maxime record de 1,2083 unități/euro și 0,8379 unități în raport cu dolarul.

“Nu pare să existe alternativă la francul elvețian ca monedă de refugiu în acest moment”, a declarat Ulrich Leuchtmann, director de strategie în cadrul Commerzbank. Potrivit acestuia, un factor important din spatele avansului monedei este legat de faptul că investitorii și-au pierdut încrederea în celelalte două monede majore de refugiu: dolarul și yenul.
Acest lucru s-a întâmplat pentru că politica monetară extrem de relaxată a băncii centrale americane (Fed) i-a îndepărtat pe investitori de dolar, în timp ce perspectiva ca autoritățile japoneze să intervină pentru limitatea aprecierii yenului i-a făcut pe speculatori să nu mai parieze pe avansul monedei japoneze.

Francul elvețian a beneficiat însă și de semnele în creștere ce indică o dezvoltare puternică a economiei elvețiene, în mare parte pe baza relațiilor strânse avute cu Germania.
Recent, un barometru al activității din economia elvețiană a consemnat o creștere semnificativă, în timp ce în primul trimestru atât exporturile, cât și vânzările din retail au depășit așteptările. Situația a generat temeri că politica monetară extrem de relaxată a băncii naționale elvețiene nu mai este în linie cu condițiile economice din țară.

Atât OCDE, cât și FMI au indicat că ratele dobânzii din Elveția va trebui să crească, alimentând speculațiile că banca centrală a țării va decide o majorare în ședința din iunie.
Bineînțeles, însă, în această situație, banca centrală, care a desfășurat o inițiativă costisitoare și în mare parte fără rezultat de stopare a avansului francului în perioada martie 2009-iunie 2010 pentru contracararea presiunilor deflaționiste, s-ar afla în fața unei dileme. Majorarea ratelor va accelera pur și simplu aprecierea francului, cu potențiale efecte negative asupra sectorului exporturilor.