Studentii si liceenii francezi au blocat ieri circulatia autoturismelor si au ocupat garile din mai multe orase franceze in cadrul unei noi zile de proteste fata de contractul primului loc de munca (CPE).

Blocajele au avut loc in conditiile in care Consiliul Constitutional urma sa se pronunte aseara asupra validitatii legii care instituie contractul primului loc de munca. Era asteptata, dupa pronuntarea Consiliului, interventia presedintelui Jacques Chirac, care are posibilitatea de a promugla sau a retrage legea.

Insa, si intr-un caz si in celalalt, situatia pare fara iesire. Sindicatele care s-au alaturat protestelor au amenintat ieri ca, daca legea va trece, Franta se va prabusi intr-o criza politica fara iesire. In acceasi vreme simpatia fata de protestatari a ajuns la o cota foarte inalta – 62% dintre francezi sprijina protestele si 83% cer suspendarea lor – ceea ce reprezinta o veste proasta pentru guvern.

Elevi si studenti au cerut in urma cu doua zile demiterea guvernului lui Dominique de Villepin in 48 de ore. Toti ochii erau indreptati aseara asupra lui Jaques Chirac, ca inspre o ultima solutie.

Ce presupune insa acest contract al primei angajari, ce doreste guvernul sa realizeze prin punerea lui in aplicare, cum s-ar putea justifica reactia violenta a tinerilor francezi, ce solutii exista?.

Franta se confrunta la ora actuala cu o rata a somajului de 20% in randul tinerilor sub 25 de ani, procent ce il depaseste cu 9% pe cel din Germania referitor la acelasi segment de populatie. Aceasta situatie este generata si de lipsa de experienta a tinerilor care nu reprezinta astfel candidatul ideal pentru un angajator. Acestea au fost motivele declarate, care au stat in spatele deciziei guvernului condus de Dominique de Villepin de a introduce un nou format al contractului de munca, denumit Contractul Primei Angajari. Prin acest contract guvernul isi propune, pe de o parte sa lupte impotriva fenomenului de somaj, iar pe de alta sa incurajeze angajatorul sa apeleze la serviciile tinerilor absolventi. Este un contract incheiat pe o perioada nedeterminata, prevede posibiltatea tinerilor de a participa la stagii de pregatire suplimentara in domeniul de interes, conditii privilegiate pentru obtinerea creditelor bancare si a unei locuinte prin programul LOCO-PASS. Pe langa masurile care il avantajeaza pe angajat, exista si o masura care vine sa “rasplateasca” angajatorul pentru decizia sa de a angaja o persoana fara experienta: posibilitatea desfacerii contractului de munca in primii doi ani de la incheierea acestuia fara o justificare. Aceasta este prevederea care a revoltat 12 organizatii sindicale si intreaga populatie, prevedere care ar putea compromite intreg guvernul francez. Solutionarea conflictului s-ar putea afla in mainile lui Jacques Chirac, acesta avand puterea decizionala atat de a promulga legea privind CPE sau de a retrage proiectul in intregime. Ambele posibilitati pot avea insa consecinte grave. Promulgarea legii ar putea agrava serios conflictele sociale, iar retragerea CEP ar afecta insasi autoritatea statului francez ducand la o criza a regimului.

In incercarea de a explica aceasta situatie, filozoful Pierre Manent, expert in teorie politica si discipol al lui Raymond Aron, incearca, intr-un interviu acordat ziarului de dreapta Le Figaro, sa identifice greselile partilor implicate si sa ofere solutii. Acesta este de parere ca “exista o mobilizare pentru un refuz colectiv care se epuizeaza in inertia opunerii oricarei propuneri”. In viziunea sa, poporul ar trebui sa lase un guvern legitim sa guverneze si greseste atunci cand i se adreseaza pe un ton tiranic. De cealalta parte, greseala pe care o comite guvernul este aceea de a fi paralizat de regulile stricte ale concurentei perfecte si ideologiei serviciilor publice. Solutia propusa de acesta este, dupa cum insusi o numeste, “indrazneata”.

Pierre Manent indeamna la deliberare asupra a ceea ce se doreste si vede solutionarea conflictului posibila daca guvernul reuseste sa inteleaga ca este nevoie de o viziune mai larga, neincorsetata in reguli, iar populatia trebuie sa aiba mai multa incredere ca poate obtine si pastra un loc de munca prin forte proprii, trebuie sa “ne iubim mai mult”.