Franta si Germania conditioneaza candidatura lui Durao Barroso

Cu cateva ore inaintea summitului sefilor de state si de guverne din UE – care urma sa-l nominalizeze aseara pe viitorul sef al Comisiei Eurpene – Franta si Germania au mentinut suspansul privind candidatura premierului portughez, Jose Manuel Durao Barroso.
Candidatura sa va fi acceptata doar daca Parisul si Berlinul obtin posturi cheie in viitorul executiv european, au anuntat cele doua cancelarii. Presedintele Comisiei trebuie sa-si dea acordul pentru functiile de comisari. Franta reclama fotoliul de comisar pentru Politicile concurentiale. Germania pretinde postul de comisar pentru Afaceri economice si comerciale. Pentru posturile economice este o lupta mare. Marea Britanie ar vrea postul de comisar pentru Piata interna, in vreme ce Polonia vrea si ea un post economic. Cine isi mai aduce aminte ca Comisia lui Prodi, cu acordul Marii Britanii, a iertat Franta si Germania pentru faptul ca au depasit deficitul bugetar maxim admis in UE, stie cat de importante sunt aceste functii.
Sefii de state si de guverne urma sa se intalneasca asera pentru a-l nominaliza pe Durao Barroso, a carui candidatura trebuie validata de Parlamentul European. In Parlament, premierul portughez are sustinerea Partidului Popular European – cel care a castigat alegerile – intrucat provine din aceeasi familie politica.
Durao Barroso a anuntat ieri intr-un discurs solemn catre natiune, ca accepta sa candideze la functia de presedinte al Comisiei Europene, cea ce presupune – chiar daca lucrurile nu sunt confirmate oficial – ca Franta sau Germania au obtinut ce au vrut de la viitorul sef al Comisiei care va prelua functia la 1 noiembrie.
Cu cateva zile in urma premierul irlandez, Bertie Ahern – care a predat aseara presedintia UE Olandei – anuntase ca premierul portughez intruneste toate optiunile liderilor europeni, atat de dreapta, cat si de stanga. Mai ramanea ca si Durao Barroso sa accepte, iar el ezita. Ezitarile sale aveau un temei. Acceptand functia de sef al Comisiei, el risca sa declanseze in tara o criza politica, determinata de succesiunea la putere. Se pare ca acest hop a fost trecut cu bine.
In fruntea unui guvern de coalitie, din aprilie 2002 Durao Barroso nu a ezitat sa-l sprijine pe George W. Bush in aventura irakiana, in ciuda opozitiei populatiei. Cand in iunie 2003 sondajele aratau ca portughezii doresc intr-o proportie de 74% retragerea Portugaliei din Irak, Durao Barroso s-a opus categoric: “Trebuie sa ramanem langa prietenii nostrii cand au nevoie de noi”. Desi este partizan a unui rol crescand pentru Uniunea Europeana el spune ca cele doua blocuri – UE si SUA – trebuie sa formeze o alianta solida: “Ar fi o greseala sa devenim rivali”. In fruntea guvernului si-a creat o reputatie de reformator. Nu a ezitat sa ia masuri de austeritate, impopulare, pentru a reduce deficitul bugetar.
A studiat Facultatea de Drept, la Lisabona, a condus in tinerete un grup maoist numit Miscarea revolutionara a proletariatului portughez, pana la revolutia din 1974. A abandonat militantismul si s-a indreptat spre PSD (partid de dreapta, in ciuda denumirii sale). A devenit protejat al lui Anibal Cavaco Silva, parintele dreptei portugheze. A devenit sef al PSD, in 1999.