Fratele lui Mihai Antonescu (II)

Si de aceasta data acuzatiile au fost minimalizate printr-un referat aprobat de ministrul de finante. Astfel, constatand ca 50.000 de lei nu ii erau suficienti ca sa-si completeze garderoba civila, N. Antonescu a cerut dublarea sumei. In acest context, Statul Major al Marinei a solicitat ministrului apararii, prin Nota nr. 9183/ 15 noiembrie 1941, ca alocatia de haine civile a ofiterului N. Antonescu sa fie dublata. Ministrul apararii a inaintat adresa generalului Stoienescu, ministrul de finante, iar acesta a aprobat-o la 20 noiembrie 1941.

Ultima contestatie s-a referit la faptul ca avansarea in grad a capitanului N. Antonescu s-a facut mai devreme cu un an decat ar fi trebuit. Si de aceasta data s-a gasit un proces-verbal in arhiva Ministerului Apararii care a lamurit lucrurile. Astfel, din cauza primului razboi mondial (1916-1919), ultima promotie a Sectiei de marina a fost in 1916, denumita 1916 B. In perioada 1917-1919 nu au mai existat absolventi, promotia lui N. Antonescu fiind prima dupa cea din 1916. Marina a constatat, la 24 ianuarie 1942, ca exista un gol la gradul de capitan-comandor (maior) unde, la un necesar de 37 de oameni, functionau doar cinci (unul avansat in 1942, trei din promotia 1916 B si unul nenavigant). Avansarea lui N. Antonescu de la gradul de cpt. la cel de lt. comandor (maior) s-a realizat la 24 ianuarie 1942, cand Ministerul Aerului si Marinei a cerut sa se rectifice vechimea promotiei din 31 martie 1938, in cea din 31 octombrie 1937. In acest context, promotia 1920 a devenit paralela cu cea din 1919. Rectificarea a fost aprobata de Consiliul Superior al Ostirii prin procesul-verbal nr. 1 al sedintelor din 22-30 ianuarie 1942. Contraamiralului N. Pais nu i-a mai ramas decat sa constate ca promotia 1920 de marina, in capul careia era N. Antonescu, indeplinea “toate conditiile legale de vechime, de capacitate si bugetare”, fiind primii pe marina care urmau la inaintare pentru umplerea deficitului de 90 % de capitani-comandor. Acuzatiile fiind considerate neintemeiate, atasatul militar N. Antonescu trebuia sa se informeze despre noutatile navale din Germania si Italia pentru ca Marina Regala sa cumpere materiale si aparate necesare navelor in vederea apararii coastelor.