Logoul motorului de căutare online american este interactiv și prezintă mai multe scene din una dintre cele mai celebre povești ale fraților Grimm, “Scufița Roșie”. Este suficient ca utilizatorul să facă click pe butonul din partea dreaptă a logoului pentru a vedea aceste scene, care sunt diferite capitole ale poveștii.
“Scufița roșie” este povestea unei fetițe – care poartă mereu pe cap o scufiță roșie – ce merge în vizită la bunica bolnavă pentru a-i duce merinde. Mergând prin pădure, ea se întâlnește cu Lupul cel Rău, care ar vrea s-o mănânce, dar nu ar vrea s-o facă în public. Lupul o abordează pe fetiță, întrebând-o unde merge, iar aceasta îi răspunde naiv că o vizitează pe bunica sa bolnavă. Lupul îi spune fetiței să culeagă niște flori, timp în care acesta ajunge la casa bunicii, unde o înghite întreagă, se deghizează în bătrână și se bagă în pat. Fetița ajunge la casa bunicii, unde remarcă faptul că aceasta arată ciudat. Lupul o mănâncă și pe Scufița Roșie, apoi adoarme. Un tăietor de lemne le salvează pe bunică și pe fetiță, spintecând burta lupului cu un topor, moment în care acestea apar nevătămate. Ei umplu burta lupului cu pietre, iar când acesta se trezește, din cauza greutății cade și moare.
Povestea își are rădăcinile în folclorul francez al secolului al 17-lea și a cunoscut numeroase versiuni – inclusiv cea a lui Clarles Perrault -, dar poate cea mai celebră este cea publicată de Frații Grimm.
Ea face parte din primul volum de basme publicat de aceștia, apărut pe piață în 1812.
Frații Grimm – Jacob (1785 – 1863) și Wilhelm Grimm (1786 – 1859) – au fost academicieni, lingviști și folcloriști. Cele mai celebre volume lansate de ei cuprind multe basme și povești populare culese din Europa, precum “Cenușăreasa”, “Prințul broscoi”, “Hansel și Gretel”, “Rapunzel”, “Rumpelstiltskin”, “Albă ca Zăpada”.
Frații s-au născut în orașul german Hanau și s-au mutat apoi în Steinau. Moartea tatălui lor, în 1796, i-a adus în sărăcie și i-a afectat foarte mulți ani. Au urmat cursurile Universității din Marburg, unde istoricul și juristul Friedrich von Savigny le-a stârnit interesul pentru filologie și studii germanice – un domeniu în care sunt considerați pionieri -, dar și gustul pentru folclor.
Dezvoltarea curentului romantic în secolul al 19-lea a readus în interesul publicului poveștile populare, pe care Frații Grimm le considerau o formă pură de cultură și literatură națională. Între 1812 și 1857, colecția lor de basme a fost revizuită și republicată de mai multe ori și a crescut de la 86 de povești la peste 200. Frații Grimm au cules și povești mitologice celebre germane și scandinave, iar în 1808 au scris un dicționar german, pe care însă nu l-au finalizat.
Poveștile culese de Frații Grimm sunt celebre și în zilele noastre, fiind disponibile în peste 100 de limbi străine și cunoscând numeroase adaptări cinematografice, atât animate – dintre care cele mai cunoscute sunt semnate de Disney -, cât și cu actori reali.
La jumătatea secolului al 20-lea au fost utilizate ca material de propagandă de către al Treilea Reich, în timp ce, mai târziu, anumiți psihologi le-au reconfirmat valoarea, în ciuda unor scene crude și violente din unele versiuni originale care au fost ulterior cenzurate – considerându-se a nu fi potrivite pentru copii.
Google își schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.